Demoni #26.12 : Demonii copilăriei, demoni primordiali și Richard Dawkins

M-am născut într-o lume post-creștină, pe de parte afectat de propaganda religioasă prin biserica ortodoxă și limitat în accesul la lumea în care trăiam până pe la liceu, pe de alta influențat de internet (în perioada aia) și cu deschidere către lumea în care aveam să trăiesc.

Lumea în care am copilărit era guvernată de legea cre(ș)tină și hotarele ei erau păzite de demoni. Adică să n-o iei pe lângă.
Demonii erau în cărți, atât cele creștine, cât și cele de ficțiune, erau în poveștile oamenilor, erau desenați în icoane.

Icoana de mai jos mi-a bântuit copilăria timpurie, ba cred că și mai departe. Se afla deasupra patului bunicului meu și ocazional mai dormeam acolo cu el, când erau părinții mei la lucru. Bunicul trebuia să-mi țină de urât, lol.

În retrospectivă, zeci de ani mai târziu, priveam interviul dat de Richard Dawkings unui groupie din prietenii imaginari de sorginte islamică – Mehdi Hassan și povestea pe care o spune e cât de reală se poate, în ciuda faptului că Hassan îi face dismiss cu ”one letter from a woman in America does not make it …”.
Când am citit ”The God Delusion”, n-am fost de acord ( încă nu sunt pe alocuri) cu unele idei din cartea lui – nu se susțin științific, dar mai exact n-am înțeles de unde repulsia și dezgustul lui față de religii, în particular creștinism și islam ( dar față de islam nu e treaba mea să aduc critici, că am aceeași repulsie, bazată nu pe ideologie, ci pe efecte, deși și ideologia e problematică). Pe urmă am înțeles.

Acuma, în privința asta, pe partea cu abuzul, raportând la lumea în care am crescut pozele ălea, dimpreună cu fabulațiile atașate, nu reprezentau cel mai mare abuz pe care l-am trăit, dar au lăsat o impresie asupra mea, nu-s niște chestii pe care le-am uitat, dimpotrivă le țin minte și mă amuz când copilul meu acum le filmează ca parte din ceva proiect de film pe teme oculte, pentru că le privește ca pe artefacte religioase, parte din recuzită, necum ca pe o parte a lumii ei.

Pare, astăzi, cumva nefiresc, dar religia Creștină – religiile Abrahamice au demonii în definiție, dacă stai să te gândești dumnezeul abrahamic, YHWH – în numele lui original, arată a nume de demon și definește un demon al minții umane.
Abia de-aici poți înțelege treaba asta gen, bă, cui faceți voi un cult, unui demon redefinit în deitate? Ho un pic, că mă afurisiți și mă excomunicați pe urmă drept eretic.

Surse.

Primele inscripții ale tetragramatonului ( Explicație Joel Kramer) sunt pe un templu egiptean de pe Nil ( aflat azi în Sudan ) datat circa 1500 BC, pe care sunt inscripționați dușmanii poporului de-acolo , printre care ”nomazii lui YHWH” – în același secol, sau jumătate de secol cu ”Exodul” . Interesent e că ceilalți dușmani sunt identificați pe stâlpul templului ca oameni ai unui loc – oraș / regiune. Ignorați pe jumătate ( doar pe jumătate) cum se raportează (în prezentul istoric) la dumnezeul lui – anume e dumnezeul care îi salvează de la pieire, față de dumnezeii falși ( mai mai falși decât al lui, oricum , lol ) al celorlalte popoare care toate au pierit, într-un fel sau altul.
E mai important cum l-au privit ceilalți și cum a fost primit în anii de definiție.

Versetul Samuel 15:2-3 e din cărțile lui Samuel care au apărut cândva între 630 – 540 BC. Și zice așa – traducere aproximativă în Engleză.

The Lord Rejects Saul as King
15 Samuel said to Saul
“I am the one the Lord sent to anoint you king over his people Israel; so listen now to the message from the Lord. ² This is what the Lord Almighty says: ‘I will punish the Amalekites for what they did to Israel when they waylaid them as they came up from Egypt. ³ Now go, attack the Amalekites and totally destroy^[a] all that belongs to them. Do not spare them; put to death men and women, children and infants, cattle and sheep, camels and donkeys.’”

Asta ”zice YHWH”. Unde scrie în engleză ”Lord” , puneți voi numele demonului.
Sigur, e un personificare imaginată , dar ideea e că , după regulile MMORPG, party-ul evreilor nu avea un dumnezeu cu ei, aveau un demon din fundurile iadului.
Adică , cel puțin din punctul de vedere al ălorlalți. E greu de spus istoric cine erau populația ”Amalek” sau ”amalekiții”, dacă chiar erau o populație – pe care evreii i-au șters complet din istorie, sau un nume generic dat de evrei dușmanilor lor – aparent sunt ceva referințe în înscrieri ale faraonului Merneptah.

Dar nu contează. Ce contează e că ei se raliau în jurul unui demon, mai degrabă decât unui zeu în sensul clasic.
De fapt dumnezeul abrahamic al Vechiului Testament a suferit o reinterpretare mai filozofică din partea lui Platon, care a călătorit în Egiptul vremii lui și a studiat textele iudaice – probabil i-au fost traduse, că nu există traducere oficială de la vremea aia și nici indicii că Platon ar fi cunoscut aramaică – cam 1 secol mai târziu decât textul de mai sus.
E posibil că Plato să fi pus demonul YHWH pe traseul monoteist clasic al unei deități, prin suprainterpretare / reinterpretare filozofică. Nici măcar el nu sugerează în versiunea lui de demiurg perfecțiunea lustruită mai târziu atât în iudaism, cât și creștinism.

Dar nu a convins chiar pe toată lumea, că după valul de modernizare ideologică care a dus la nașterea Creștinismului, au fost teologi care au respins ideea că dumnezeul din Noul Testament s-ar putea identifica cu cel din Vechiul Testament, precum Marcion of Pontus ( Sinope) . Pentru consistență și ordine, ei au fost însă numiți eretici ( marcioniți în cazul ăsta ) , excomunicați – și s-a mers înainte cu ”era același dumnezeu, la vremuri noi tot noi, dar nu ați înțeles voi bine, atunci erau alte timpuri, acuma altele, intențiile lui au fost mereu absolut cele mai bune, oamenii-s de vină.”
Citat din Britannica.

The basis of Marcionite theology was that there were two cosmic gods. A vain and angry creator god who demanded and ruthlessly exacted justice had created the material world of which humanity, body and soul, was a part—a striking departure from the usual gnostic thesis that only the human body is part of creation, that the soul is a spark from the true but unknown superior God, and that the world creator is a demonic power. The other god, according to Marcion, was completely ineffable and bore no intrinsic relation to the created universe at all. Out of sheer goodness, he had sent his son Jesus Christ to save humankind from the material world and bring about a new home.

Ce-am scris mai sus nici măcar nu e cvasinecunoscut sau ascuns, culmea, a fost reprezentat de DC Comics prin vocea personajului Hell Blazer / John Constantine – aspect care însă nu a fost preluat în mai popularul film.

De fapt, interpretarea creștină a ceea ce sunt demonii – e în a-i picta, practic, pe eretici în demoni, pentru că definiția clasică e de ”îngeri decăzuți” – adică, coaie ( asta e interpretarea mea) voi sunteți ajutoarele lui dumnezeu ăsta nou și vechi în același timp și băgați bățul prin gard cu interpretările voastre – demoni care sunteți, în iad cu voi.

Anterior creștinismului, lumea era plină de demoni care aveau definiții mai clare: de exemplu, în viziunea iudaică, demonii sunt mult mai bine clasificați și probabil că arhetipal încep de pe vremea nephilimilor de dinainte de potop, ca să dea demonului șef motiv de reboot la lume, că era lumea rea și de aia a plouat ca la nebuni de a rămas notat evenimentul și-n scrierile lui Ghigameș, pe tableta 11, acolo unde se văd valurile din cuie.

Glumesc, bă – traducerea aici. În engleză, dar măcar înțelegeți literele. Ideea e că religiile și scrierile vechi erau pline de demoni , de pildă, în poemul mesopotamiam apare Humbaba ( Huwawa), care e un model de gorgonă din mitologia greacă. Doar că religiile ălea făceau distincție între zei și demoni și un popor nu-și lua drept zeu protector un demon.

Atât pentru azi.