În conflict cu mine

Dormeam și mă odihneam prost, că făceam analiza unui coșmar ghidat.

Știi, când ai un coșmar , te-ai putea trezi, că te-ai prins că e vis ( eu mă prind imediat și mă trezesc doar dacă visez că mă piș, că nu mai am 5 ani să stau să văd ce se întâmplă, nu se cade) dar nu vrei să te trezești, că vrei să analizezi ce se întâmplă, de ce și să vezi ce poți schimba in coșmar și mai ales ce e in subconștientul tău.

E ca un  meci de șah între subconștient și conștient, cam singurul dialog  pe care îl poți purta cu cealaltă parte a ta, care n-are gură, care îți vorbește doar in somn și pe care eu o ignor, că dorm lemn de obicei și nu știu ce visez ( adică , nu inregistrez că aș visa ).

Așa am realizat că în subconștientul creierului trăiește un tip care pare să fie mai inteligent decât ăla din conștientul creierului.

Încerc să găsesc o explicație și cred că are legătură cu activitatea de învățare. Pe scurt, proștii nu prea învață.

Pe lung tipul meu din subconștient e ceea ce și putea numi intuiție ( în limbaj de șantier  “instinctul meu de fată mare nu mă înșeală” – Exotic “Sărut” )  adică o construcție logică bazată evenimente de tip cauză-efect care se leagă într-un anume fel și care sunt învățate din realitate, bănuiesc. Cum ar veni, o aplicare a procesului de învățare.

Dacă nu sunt mort până acum, iar asta e o afirmație exactă și verificabilă, nu o exagerare, e datorită tipului ăluia, nu datorită tipului ăstuia care e uneori prost ca noaptea și curios ca o pisică și e destul de nașpa când se întâmplă în același timp.

In mod normal, omul învață din greșelile lui, handicapații ca mine se preocupă de “cum aș putea să repet greșelile dar fără consecințele lor?” Meh, uneori asta nu iese bine, dar e greu când nu ești sfânt și iubești greșeala sau “păcatul”, în limbaj eclesiastic.

Tipul celălalt e mereu la pândă și îmi dă mereu semnalul când e groasă – gen “Coaie, vezi că e belită, fă ceva “.  Iar când e groasă-groasă îmi comandă direct ce să fac , pune mâna pe volan indiferent de ce vreau eu.

Problema e că e așa obositor să incerc să îl înțeleg. Încerc să descos un coșmar, să îl demontez punct cu punct să văd unde mă duce. Și pierd toată noaptea salvând copii de abuzatori, sau omorând copii, depinde de copii, sau de ce încerc eu sa aflu, sau , făcând operații și omorând pacienți într-una și negăsind ce e in neregulă cu mine, prin burțile sau creierii ălora. Pula mea, poate e de la faptul că îmi lipsește pregătirea medicală, lol . Și îmi e așa o scârbă să stau cu mâinile în ăia, tot timpul mi-am zis că nu m-am făcut criminal in serie sau torționar doar  că mi se pare grețos.

Dar nu am cum altfel, îi demontez inima, îi repar arterele coronare înfundate, îi suflu în  toate jiclerele , o pun la loc și crapă, cu inima curățată ganță.

Îl pornesc la loc ca pe Frankenstein, văd că acuma inima împinge sânge prea tare, s-a dezlipit o bucată de colesterol de pe o arteră de la cap și i-a tras un cheag in zona care comandă plămânii. Iar arterele sunt toate colmatate .

Pula mea ,  derulez , îi las inima coaptă , că nu am poftă să curăț toate arteriolele , o curăț doar pe ăia de la cap,  îl cos , îi dau două palme să se trezească și ii spun că gata, e reparat, mai are vreo 1-2 ani de viață maxim .

Mă strânge de gât și îmi zice că țin cu aia care l-au otrăvit. Îi retez brusc jugulara și o iau de la cap cu deșurubatul, să caut urme de otravă. Găsesc și nu mă ajută la nimic.

Îl bag in sac și anunț familia că a murit . Îi invit la un ceai să le explic . Îi bag in ceai ăluia care mi se pare mai suspect. Leșină, drept care pe masa de operatie cu el. Știu că am zis “pacienți” , dar când tot ce ai e un ciocan …

Știu că am zis coșmaruri , ar implica că nu eu le cauzez , da’ credeți că mie mi-e ușor să fac toate căcaturile astea? Aia e și nu intru in detalii că p-orma sunați la poliție sau la psihiatrie.

Cert e ca dintre mine și subconștientul meu, cel puțin unul nu e in toate mințile și nu îmi pasă care , vreau doar să înțeleg ce-are ăla cu mine și ce vrea de la mine, de mă deranjează când dorm.

Și-acum mi-e deja somn și nu m-am trezit bine, că am alergat toată noaptea după unii care tot răpeau un copil.

Unii iau droguri pentru experiențe din astea. Eu doar pun capul pe pernă.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
8 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Alex
Alex
3 years ago

Cred ca ai rămas impresionat de serialul dexter

Mad
Mad
3 years ago

E mare lucru sa fii impacat cu el(subconstientul) !
Din cate spui tu acum, esti surescitat si nu poti avea un somn odihnitor. Primul lucru ar fii un lapte cald sau un ceai de tei seara. Sau o capsula de melatonina. Trebuie sa te odihnesti bine cateva nopti( la cata treaba ai).
Visele daca vrei le poti interpreta. De ex: sangele, doctorii, tot ce e uniforma , inseamna ca vei primi vesti :)- asa e dictionarul.

Redoo
3 years ago

Asata e coșmar? Curăță tu o noapte întreagă cartofi și mai vorbim pe urmă…

gabi
gabi
3 years ago

Mie mi se par interesante două chestii: “acționezi” doar pe copii și încerci să-i “repari”. Oricum, cred că nici Sherlock Holmes nu s-ar descurca să te ajute (că aici e nevoie de ceva mai mult decât cunoștințe psihologice de bază).

Stropic
Stropic
3 years ago

Sigur nu se uita careva la dexter in timp ce dormi si iti inspira subconstientul? :)))

Zi si tu – sange, copii, investigatii, operatii, bagat in sac – check, check, check.

https://youtu.be/YQeUmSD1c3g

Mike
Mike
3 years ago

Dar ” Black mirror ” ai vazut ? Daca nu, ti-l recomand.