Meciul cu Polonia, faza pe suveranitate

Știți drila cu PNRR-ul polonez. Și-au tot pus fustele în cap, acuma au luat-o pe partea cu justiția,dacă pe partea economică n-a mers.

Că adică ei nu sunt obligați să se supună normelor Europene, dacă contravin constituției lor.

UE face clăbuci că s-au trezit ăștia acuma să vină cu măgăria asta , că se știe că UE are pretenția ca legile lor să se primeze în fața legii naționale acolo unde există conflicte sau diferențe.

Nțz.

Constituția Poloniei, are articolul 9 care zice că se Polonia va respecta legile internaționale pe care s-a angajat să le respecte ( binding upon it).

Article 9

The Republic of Poland shall respect international law binding upon it.

Iar de aici pleacă mărul discordiei, că deși în principiu legile europene sunt emise si cu girul lor in parlamentul european, ei pot sa facă pula meare că nu se angajează la ceva, iar de aici diferende de rezolvat, de care Uniunea nu are poftă. Normal.

Mai are o chestie interesantă cu privire la căsătorie, care nu pușcă cu agenda UE de egalitate și diversiune… ăsta, diversitate.

Article 18

Marriage, being a union of a man and a woman, as well as the family, motherhood and parenthood, shall be placed under the protection and care of the Republic of Poland.

Le-a dat mat la homosexuali și aparent asta e o problemă.

Că de ce îmi pasă mie de constituția Poloniei, până la urmă. Că ăștia au fost băieți deștepi, mai degrabă niște golani nesimțiți ca pe Oltenia și și-au rezervat drepturi de reglementare pe teritoriul lor.

Comparativ cu ei, România a avut un referendum în 2003, înainte de semnarea acordului de intrare in UE, din 2004, prin care s-a votat schimbarea Constituției României și adăugarea articolului 148, cu care nu am fost de acord, deși am fost la referendum și am votat DA cu două mâini, ca și restul 80% din populația care a votat.

Articolul ăla , la aliniatul doi , spune clar cum se aplică legea în România.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Legea europeană primează, românii n-au ce comenta.

De ce am votat da cu 2 mâini. Păi pentru că mai erau niște modificări atunci, pe la articolul 52. Care arăta așa din constituția anterioară.

Art. 52 – Apararea tarii
(1) Cetatenii au dreptul si obligatia sa apere Romania.
(2) Serviciul militar este obligatoriu pentru barbati, cetateni romani, care au indeplinit varsta de 20 de ani, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(3) Pentru pregatirea in cadrul serviciului militar activ, cetatenii pot fi incorporati pana la varsta de 35 de ani.

Modfificarea suna așa.

30. Articolul 52 se modifica astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
“(2) Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica.”
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
“(3) Cetatenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pana la varsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, in conditiile legii organice.”

Pe scurt, au scos armata obligatorie, iar mie mi se terminau scutirile pe motiv de facultate. Si deși nu îmi convenea articolul care cedeaza suveranitatea legilor uniunii europene ( deși cred că a fost bun, că noi românii suntem căcănari la din astea), știi cum e în politică, armata era mai importantă și știau și ăia care au mai băgat pe lângă o droaie de alte modificări, că altfel nu le vota nici dracu’ pe ălea, nici nu veneau la vot.

Nu știu dacă Polonia va câștiga sau va lua o muie cu pickhamerul în meciul ăsta, dar știu că România nu prea are ce comenta, poate să decidă CCR-ul lui Dorneanu ce vrea, pe teme europene, se suprascrie.

3 Replies to “Meciul cu Polonia, faza pe suveranitate”

  1. Si uite de aia eu am votat contra la referendumul ăla și la toți care le spuneam asta mă întrebau dacă nu-s cumva scrântit la cap că acolo sunt măsuri care ne vizeaza nu doar indirect ci și cu aplicabilitate imediată asupra mea în speță armata. Le-am explicat că oricum urma să fac o formă de armată cam toată viața, genul ăla de formă unde te duci de bună voie și nesilit de nimeni după ce dai in prealabil cu semnătura și că pentru mine practic e un cadou otrăvit care îți dă ceva acum și după o sa îți ia tot timpul. Contraargumentul adus a fost că nu am înțeles eu bine, asta când nu mi se spunea în față ca sunt idiot! Am avut discuția asta si acum ceva timp, cică tot idiot sunt și nu am înțeles eu bine, mai mult la ce gen de nație suntem poate ar fi mai bine da ne conducă un parlament de pe afară cică am fi mai funcționali.

  2. Ma rog, mie mi se pare de bun simt ca legile UE intra in categoria “legi pe care s-au angajat sa le respecte”, ca de asta au dat cu subsemnatul sa intre in UE, si au europarlamentari care propun si voteaza legi pentru toata uniunea, dar na.

    Mi se pare iarasi de bun simt sa se faca ce ne-am adunat aici toti sa hotaram, iar daca nu imi convine, imi iau jucariile si plec. Adica daca ar prima legea nationala, la ce naiba ne mai racim gura pe acolo? Un fel de da, hai sa vorbim, dar eu fac tot cum vreau eu :)))) E ilogic, pleci si gata.

    Daca nu ma insel, in romania parca tot asa e definita casatoria, si cu tot articolul 148, e tot ilegala pentru persoane de acelasi sex.

  3. @Doru Vlad: Are sens dacă oricum faci aia și te duci de bună voie, dar vezi tu că nici patriotismul nici aplecarea către militărie nu sunt la fel de dezvoltate în toată lumea, adică din partea mea putea să fie, atunci, pe biletul ăla de referendum contractul de renunțare la țară în clar. Să scrie asat: ” Dacă semnați să dam țara străinilor, îți luăm și cetățenie și tot , apatrid scrie pe tine, nu te mai luăm în armată. Perfect, dă să semnez, că pe mine nu m-am întrebat nimeni daca vreau să apăr țara aia și în ce condiții. Între timp mi-am mai moderat părerea pe temă, dar atunci, îmi aduc aminte foarte clar, că era o problemă acută și puteau să scrie aia ce voia pula lor la articolele urmatoare.

    ar fi mai bine da ne conducă un parlament de pe afară cică am fi mai funcționali.

    Păi și suntem, e un fapt dovedit. Tot nu e ok, dar aia e.

    ca de asta au dat cu subsemnatul sa intre in UE, si au europarlamentari care propun si voteaza legi pentru toata uniunea

    Nu e neapărat de bun simț. Că UE votează tofelul de legi și încearcă să le impună de la centru. Nu e nevoie neapărat de unanimitate, iar majoritate la vot nu înseamnă că e bine pentru toate țările. Uneori nu e bine nici pentru cetățenii reprezentați de ăia care votează “da” la legile alea, darmite la toată lumea.

    imi iau jucariile si plec. Adica daca ar prima legea nationala, la ce naiba ne mai racim gura pe acolo?

    Pentru că UE e o uniune de țări, nu o țară. Iar unele legi sunt in cadrul cu care sunt acord țările în uniune, altele depășesc cadrul ăla. Unele legi sunt in spiritul a ceea ce consideră țările un obiectiv comun, celelalte distrug anumite aspecte naționale / tradiționale etnice, că-i de bine sau de rău.
    Unele politici pot fi rele și impuse populist de unii liberi . De exemplu – hai să primim toți sirienii, gura mică că facem cote, “we’re all in this together, am hotărât, pa.”. La un moment dat trebuie să ai loc să spui și “bă, ia stai așa! Că eu nu vreau.”

    Daca nu ma insel, in romania parca tot asa e definita casatoria

    Nu. Nu e.

    Art. 48 – Familia
    (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
    (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
    (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

    Nici în legea familiei, măcar, nu e definită ca obligație de bărbat și femeie, însă sunt unele articole care dau de înțeles că ar fi așa, crează oareșce confuzie în înțelegere, iar abuzul și discriminarea sunt cumva stimulate de formulări.

    Bărbatul şi femeia au drepturi şi obligaţii egale în căsătorie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.