Am urmărit cu interes evenimentele de luna trecută cu procesul de la curtea de arbitraj din SUA și am zâmbit în sinea mea din mai multe motive. Indiferent cum se sfârșea procesul, România era ”pregătită” de Ciolacu și colaboratorii să plătească despăgubiri. Era altă schemă în discursul lui, eu bănuiesc, fără a avea vreo dovadă, să zicem că presimt în cianură, că prin interpuși, cineva din cercul de influență al domnului prim ministru avea acțiuni acolo și voia să facă exit, dar nu pe pierdere, așa că au venit cu discursul ăsta de pump and dump .
Dar momentul de inflexiune nu a fost procesul, deși rezultatele procesului sunt importante și interesante – anume nu știu CUM și CINE a tras sforile ca să primească românia verdict favorabil, că deciziile la curțile de arbitraj sunt cu lobby și negocieri în spatele ușilor închise și analize pe contracte, nu se desfășoară chiar ca un proces penal.
Însă momentul când lobbiștii pulii mele și-au luat niște palme după ceafă de la societate și toată propaganda pro-exploatare le-a fost băgată în cur – acela a fost momentul de cotitură. Pentru că Gabriel Resources și colaboratorii a plătit nume mari să mănânce căcat și să le facă lor PR pozitiv.
Cel mai cunoscut om care le-a susținut cauza public și pentru mine a făcut-o într-un mod dezgustător, a fost Bogdan Naumovici, domn care înainte de a fi profesionist de PR e inginer cu studii în fizica atomică și te-ai aștepta să se ridice la un nivel mai mare decât cel de semidoct. Probabil că dacă nu e plătit chiar e capabil. Dar au fost mulți asemenea pur și simplu cumpărați, care cu toată expertiza lor n-au putut prosti populația.
Iar ceea ce s-a speculat a fost că ”dom’ne, ia uite oamenii ăia cum se zbat în sărăcie și nu o să le aducă Unesco niciun ban din turism ”, ia mai bine să le ia băieții ăștia resursele – de parcă le împărțeau cu ei.
Cumva oamenii ăia s-au prins că exploatarea resurselor nu le va aduce lor personal mare lucru în plus față de un lac de cianuri, numai bun de făcut baie vara, iar costul acela de mediu, oricât de frumos împachetat, nu este offsetat de o creștere a calității vieții.
E mare lucru ca popor sărac să poți gândi așa. Să poți gândi că ”lasă, bă, Naumovice, să ia alții aur din alte țări, ăsta poate să mai stea în pământ câteva sute de ani până se extrage altfel, poate”.
Verdictul ăsta o să ajute, nu numai prin faptul că României , momentan ( poate atacă ăia sentința, dacă au cu ce , că sunt prăbușiți și insolvenți deja), i-a fost oferită o soluție de arbitraj echivalentă suveranității, dar și prin faptul că popularizarea lui va genera o analiză recursivă interioară în mintea oricărui cetățean interesat de decizie, că mulți se vor gândi – uite, coaie, că n-am murit fără să ne facă Gabriel Resources favorul de a exploata aurul și de a ne umple de cianuri. Și e o lecție bună și pentru politicul ce va să vină, care n-o să mai sară pe combinații anti-populiste ca rața la muci.
Am trecut acum vreo 2 ani pe la Roșia Montană și era așa cum te-ai aștepta. Un oraș de munte sărăcăcios și curat. Așa cum și trebuie să fie. Nu duduia turismul mainstream și nici nu o să se întâmple asta, o să fie doar unul din locurile ălea mișto care sunt mai degrabă ascunse privirilor
Am trecut si eu pe acolo. Pe la groapa in sine pe drumul din spate, ca la bariera erau paznici de ziceai ca ies pline cu air camioanele alea. Nu-mi dau seama unde s-a investit miliardul ala de euro lol de l-au cerut ca suma minima, vezi dne, atata au bagat ei.