Știrea din The Telegraph e în toată presa, a fost furată ( mă scuzați , preluată) și tradusă inclusiv de Fanatik in România, dar și alte fițuici.
Cred că interesul public e mai mult unul de can-can, uite bă se bat copiii lui Arnault pe avere.
Realitatea nu e chiar așa și nu e nici cum o pune pe masă presa.
În principiu problema discutată e dată de faptul că Arnault nu a externalizat managementul companiei lui ( e a lui la 68% drepturi de vot, chit că controlează efectiv sub 50% din acțiuni) .
Mi-a plăcut citatul ăsta:
It has been a spectacular run, and one that has made Arnault one of the richest men in the world. And yet his control of the empire is opaque, with 48pc of the equity, and 68pc of the voting rights
A fost spectaculos dar nu ne place că compania e condusă opac, vrem bani și transparență. Să fie domne numiți directori printr-un proces transparent de recrutare pe pile, dar nu chiar din familie, cum se obișnuiește. Ce e cu nepotismul ăsta pe banii noștri?
Că vai, Franța e în pericol, egalitez fraternite, pe banii lui Arnault, dacă se poate.
Treaba e simplă, a fost bine când Arnault s-a ridicat atât, pentru Franța, sau nu ?
Eu nu zic nici da, nici nu, dar nu l-a oprit nicio lege de la “the rich get richer”.
Da, acuma e un risc , ca totul să se ducă pe pula lui Arnault dacă se bat copiii lui pe putere.
Și există mereu o soluție. Da’ vinde , coaie, acțiunile, dacă nu ai încredere. Haida, vinde tot, investește tu in altceva unde nu e cu nepotisme, ci cu transparență, aha.
Nu, păi cum pula mea să vinzi, când vrei bani și mai mulți bani.
Acesta NU este un sfat financiar , dar eu daca aș avea acțiuni la LVMH și dacă nu mi-ar place cu nepotisme as vinde fără doar și poate – dar eu sunt absolut dedicat nepotismelor pe bani privați, că e succes sau eșec contează mai puțin ; bă, tot ce fac eu e pentru familia mea , nu pentru alții. Îl înțeleg perfect pe Arnault. Dacă dă cineva cu firma în gard, vreau să fie ai mei, nu ai altora, că responsabilitate echitabilă oricum nu există și de ce să fie alții iertați și să învețe din greșelile lor pe banii mei, lasă să învețe ai mei.
Franța, dacă are ceva de zis pe temă, poate să o facă atunci când tot aprobă mergea și achiziții până la nivelul de coloși.
Pentru Europa de exemplu, cetățenii normali, nu e neapărat rău dacă LVMH ar colapsa – asta echivalează cu “se face un pic loc pe piață”. Sigur unii o să piardă bani – treaba lor, aveți-vă-ți fiecare grijă de ce e al vostru. Când investești într-o companie de familie, investești în copiii unuia.
Da efectiv nu inteleg.
Dilema e ca ii pune pe copiii lui directori? Pe bune? :)))
Si deci sa puna directori straini – vorba ta recrutati pe pile dar hai – care NU vor mosteni actiuni aici.
Adica ei cred ca isi da mai tare interesul un strain decat proprietarul (viitor)?
Nu, dar sunt competenți și nu se bat între ei. Respectă dom’ne ierarhia.