Negocieri cu teroristii.

Acest articol nu e despre politica externa, ci despre “domestic affairs”.  Poza din feat si continuarea, reprezinta doar o paralela.

Am vazut tweet-ul asta viral al lu’ Trump cum ca butonul lui nuclear e mai mare decat al lu Kim.

Initial am ras, ca mi-a placut si ca am gasit amuzant raspunsul infantil  comunicat public la nivel de politica globala.  Dupa care am stat si m-am gandit, ba, unii nu pricep altfel si in timp ce latri discursuri sterile si avansate ideologic, ursu’ merge, iar din cand in cand se mai si opreste si le mai da la muie la caini, dupa cum zicea Tataee, sau cineva din zona aia a intelectualitatii romanesti.

Aseara  copilul  cel mai mic si mai razboinic, plm , n-a cunoscut furia lu’ Cichicean, a venit si-a zis ca daca nu ma joc cu ea omoara pestele din acvariu. Acuma, nu ca ar fi mare paguba, pestele ala si-asa mai mult il chinuim, dar e al celuilalt copil, care oricum nu are grija de el, mai mult avem restul familiei. Asa ca puteam sa zic “da, tata, ia ici doua cabluri electrice si da-i scaun, ca si-asa e condamnat la moarte prin schingiuire in acvariul ala de 5 litri. Hai macar sa ne distram cu el.”  Dar parca-parca nu e ok din mai multe puncte de vedere, mai ales din ala in care un copil devine teroristul casei. Maine poate ma ameninta ca o omoara pe ma-sa daca nu-i iau jucarii, si chiar ca nu stau la discutii, o exilez imediat din familie.  La canal cu razvratitii! Asa ca am incercat sa rezonez. Eu si cu peretii din casa. M-am jucat cu copiii, a mai trait pestele o zi. Asa merge.

Azi dimineata m-am trezit ca urla ca vrea ciocolata, ca ea nu mananca “mancare buna”, ca nu vrea , ca nu face, ca nu nimic.  Ba, cred ca trebuie sa ii arat filmul Paradis Terminus, sau sa facem un cover, ceva, in familie.

Am luat-o taras la ai batrani, iar acolo ca ea tot asa, nu mananca nu nimic, decat banana, mizerii de teroristi. A mancat o banana, eu am luat copilul al mare de toarta si inapoi la munca.  A inceput sa urle ca sa vina si ea,  ca ea nu ramane acolo, ca vrajeli.

-Pai, ok, mananca.

-Nu vreaaaau!

Si-atunci mi-a venit in cap respunsul lui Trump. Ba, stii ceva? “Nu vreau”-ul meu e mai mare, ca am resursele necesare sa il sustin. Hai, sictir. Si-am plecat.  Dictatura copiilor poate in Norvegia, nu aci.

Are si golaneala meritele ei si in lume si-n familie.

3 Replies to “Negocieri cu teroristii.”

  1. Cati ani are?

    Intreb de curiozitate, ca eu sunt nonstop prins in negocieri de-astea. Acum cateva luni era ceva mai horror, cand incepea sa urle si sa “NU!!!” la orice. Dupa care l-am prins la cotitura. Ca vrea aia, ca vrea ailalta.

    “Pai, aia nu primesc decat copiii care fac X”
    “Pai, ailalta nu primesc decat copiii care fac Y”.

    Si deocamdata merge. Da’ nu stiu pentru cat timp. Momentan, o rezolvam civilizat – daca-l superi pe tati, nu mai primesti Paw Patrol (cele mai jegoase desene animate de care am auzit vreodata, efectiv patrula labei), nu mai primesti potol bun, nu mai primesti X si Y.

    E nasol ca acum e frig si nu merge si cu “daca-l superi pe tati, nu mai mergi in parc”. Ca plm, nu merg oricum in parc la 8 grade, imi bag pula.

    Si uneori ma intreb ce-o sa se intample intai: o sa se prinda el ca nu e OK sa-l futa la icre pe tati…sau o sa ramana tati fara chestii de negociat?

  2. Ah, si ca o comparatie de-aia, acum vs atunci. Pe vremea mea era simplu. Comentezi? Nu halesti ce-i in farfurie? Zbang una peste muie. Si nu mai comentai. Mancai tot – cu sughituri.

    Acum, pula mea, “hai, tati”. Nasoala treaba 🙂

  3. Aproape 4. Dar, pe undeva e vina mea.
    Acum ceva vreme ma enerva ca la orice chestie pe care nu o primea plangea. Bai si mie nu imi plac plangaciosii. Life is for takers. Cand vad pe cineva ca plange ca vrea ceva si nu e ciung sau in scaun cu rotile imi vine sa il bat. Ce pula mea e aia. Si i-am explicat foarte clar ca nu e cazul sa planga ca cu mine nu merge asa, trebuie sa gaseasca alte metode sa ma convinga sau sa obtina ce vrea, cum i-am spus si sora-sii la varsta potrivita.
    Acum nu mai plange. Adica, doar ultima solutie, doar daca nu a obtinut ce vrea nicicum, un fel de plansul ala al omului infrant. Pe asta il inteleg. Acum fura, santajeaza si se comporta ca teroristii.Si rade cand face asta.
    Nici nu imi dau seama cum e mai bine . poate am stricat copilul si nici nu stiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.