Despre băutură. In UK

După cum ziceam mai înainte , am completat în formularul de înscriere la medic că aș consuma 3 unități de alcool pe săptămână. Mai degrabă șase-opt, dar am auzit eu că nu e bine să te lauzi. Că oricum ei presupun dublul a ceea ce declari tu, umblă vorba. Deci să fim aliniați.

Că eu credeam că recomandările sunt jos de tot. Dar nu neapărat. Aici se pare că sunt toleranți, cel puțin din ce văd scris pe sticle, lol.

cat e recomandat sa bei in UK

Deci 21 de unități pe săptămână de mascul și 14 de femelă (discriminare# #egalitate) . Așa că descopăr că nu prea mă ridic la nivelul așteptărilor.

Eh, să facem ceva să ne integrăm zic.

Eh și articolul ăsta nu avea motiv să existe dacă nu se întâmplau două chestiuni, că așa baruri sunt peste tot, ăsta -Giraffe, nu e nimic special.

1. Ar fi faza cu gheața, că ăștia, fie că e martie, iunie sau ianuarie, implicit iți servesc anumite băuturi cu gheață. Ok, iarna aci nu e așa rea, dar tot nu-i ca vara.  Tre’ să le spui ”no-ice” și tot mai uită și-așa.

2. Ceva cu ”Happy Hour” și reduceri.  Mă uit în meniul lor și, sătul de cidrul bun suedez – pe care-l tot beau în UK, iar când îl cer ne corectăm unii pe alții, mai întâi ei pe mine, apoi mă dau eu mare că nu știu ei că ăsta e suedez și nu se pronunță englezește – cer un Gin & Tonic mai spălat așa. Și-un cidru d-ăla pentru doamnă, că ați văzut mai sus că tre’ să bage și ea 14 unități pe săptămână, p-elea  nu le faci cu apă plată și ceaiuri.

Și-mi spune chelnerița că e ”happy hour” și că să îmi aducă două.

-Mulțumesc, dar nu, că n-are cin’ le bea.

Vorba aia, eu sunt ”încă una și mă duc.” Și nu că să mi le aducă pe amândouă, să  dau unul peste cap și unul să-l savurez. Am încercat să fiu elegant și să îi spun că vreau să merg pe picioare acasă și că n-are cine mă căra, dar n-ai cu cine.  Cică e ok, mă cară soția, cred că e obicei pe-aici când nu se întâmplă invers.  Fix ca în România, la țară, acolo mai vad babele cărându-și moșii acasă cu roaba s-au invers. 

Și a adus două impotriva argumentelor. Că e happy hour.

Pula mea, mai beam eu și prin România dar mai mult mă lăudam, că- general era iarna până prin martie când mai drojdeam nu zilnic , dar destul de aproape, o cănuță de vin fiert să zicem, și-n rest nu prea. Iar vara, ca vara. Asta când nu ies la un restaurant, ceva, normal.

 

7 Replies to “Despre băutură. In UK”

  1. Astia-ti pun ice, ice, baby fara numar, fara numar. Bine, ei o fac pentru a-ti pune mai putina bautura, cred eu.

    Eu le cer mereu fara. Nu pentru ca as vrea mai mult, ci pentru ca-mi bag pula-n capul lor, n-am chef sa-mi caut pastile pentru gat gen. Hai, daca ar fi vreo 20 de grade afara, n-as comenta. Da’ cand vezi ca intru cu manusi, imi bagi acolo juma’ de Antarctica in pahar?

  2. Dar in barul ala am vazut gheata in pahare la greu. Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca ori erau toti auslanderi ca mine si s-au pomenit cu icebergu-n pahar, ori astia chiar au amigdale de teflon. Adica si daca cer apa pentru copii aia vin cu paharele de gheata . Ma cam uimeste treaba.

  3. Dar in barul ala am vazut gheata in pahare la greu. Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca ori erau toti auslanderi ca mine si s-au pomenit cu icebergu-n pahar, ori astia chiar au amigdale de teflon. Adica si daca cer apa pentru copii aia vin cu paharele de gheata . Ma cam uimeste treaba.

    Eu nu m-am gandit prea mult la chestia asta. Am patit-o de cateva ori, dupa care m-am invatat sa cer fara si aia e.

    O singura data m-a intrebat una de ce nu vreau. I-am zis ca-s racit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.