St. Michael’s Mount

Acolo am plecat de aici.

E la capătul capătului Angliei, pe un boț de pământ la care ajungi traversând un drum ca o limbă , în perioada refluxului. La flux este acoperit.

Pentru mine nu era neapărat foarte interesant, dar am zis, hai, de ce nu, dacă tot suntem în zonă. E cam aglomerat și dificil de găsit parcări libere, am parcat într-un gol la marginea unei străzi, în spatele unei dube, făcându-mi calcule dacă o să găsesc o amendă în parbriz sau mașina ridicată.

De pe afară castelul arată relativ comun. Posibil să îl rețineți, deși probabil că nu, din filmul Dracula, ăla vechiul.

Pare cam mult de urcat când te uiți în sus către unde e așezat și cam este, ți se curăță vasele de sânge de colesterol stătut, până ajungi.

Dinăuntru priveliștea e mișto și dacă nu ne alerga soția că nu știu ce indicii tot căuta, pe o cărțulie pentru și cu copiii, puteam să mă și bucur mai mult de priveliște. Ah, ne grăbeam că venea fluxul și se acoperea strada pe care mersesem aici . Oricum a venit și am trecut ‘napoi cu barca.

Mă uitam așa că St. Michael ăsta a aparținut unui neam de popi, după aia statului, după aia, după 1640 a fost cumpărat de niște boiernași ( baroneți, na ) din familia St. Aubyn, care au fost ultrabogați și și-au ridicat castelul care este, pe post de casă. Și chiar și la o privire simplă pare destul de luxoasă, ca pozitie și arhitectură, chiar și azi. Deci erau încărcați de bani.

Și-am văzut niște tablouri pe pereți dintre care unele,multe, portrete cu doamnele care s-au perindat pe acolo de-a lungul generațiilor.

La banii lor femeile alea erau foarte, foarte strâmbe. Fie pictorii erau praf. Dar mă gândesc că aveau bani să îi angajeze pe cei mai buni.

OK, nici domnii nu erau chiar Marc Anthony, dar dacă asta este elita feminină de la castelul lor, mdeh, nu știu ce să zic.

O posibilitate ar fi că oamenii erau, în general, urâți ca niște șobolani pe vremurile alea. Alta ar fi că poate pe insula asta trăiau cam multe troloaice până să facă ăștia import de pizdă mai de calitate. Rămâne în studiu că mai vizitez.

Circa 45 de lire taxa de castel, pentru 5 persoane. Și încă 10 traversatul ‘napoi cu barca. Da’ era lume destulă. N-ai fi zis că e pe bani.

Send to Kindle

3 Replies to “St. Michael’s Mount”

  1. Initial am crezut ca ai ajuns la mont st’michel , la francezi.
    Tipele arata binisor, ce zici, altfel erau gusturile atunci , cel putin nu erau la moda cele cu forme rubiensiene ( daca esti genul ).
    Popii traiau pe picior mare in evul mediu, apropo stiai ca Don Perignon e popa ? Aveau indeletniciri interesante baietii.

  2. Pai asa ai bani de castel, te insori dupa zestre, nu dupa mofturi.

    O nevasta frumoasa dureaza cateva zeci de ani, un castel e pentru totdeauna. 🙂

  3. Eu pe unde am fost m-am tot uitat sa vad cum erau gagicile pe vremuri. Concluzia a fost ca as fi bagat manuala la greu; chestia e ca si prin Ucraina si Rusia cam tot asa aratau prin tablouri. Si daca in UK astea sunt cam strambe si acum iar in Olanda tot vezi cai pe biciclete la ce am vazut pe la slavi tind sa cred ca e de la acuarele, caci cum i-am spus si sotiei daca nu aveam copil acasa putea sa pastreze ea ce aveam prin conturi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.