St. Ives

De săptămâna trecută

Mă bântuia o durere de cap de-mi vine să vă bat. Dar nu e de la berea de seara, e de la c-am băut vin înainte.

Bere_calda

Ca să încep cu sfârșitul serii.

După ce am dus copiii la culcare cu bunică-sa, m-a luat doamna aproape cu bâta că să mergem la un bar cu muzică live din orașul vechi. Hai, na, nu e ca și cum mie nu îmi plac barurile boeme gen bodegă, că îmi plac. Nu prea îmi vine să o târăsc pe ea in ălea.

Am trecut pe lângă unul cu metale grele ( plumb, osmiu și alte din alea radioactive) dar nu am vrut să intru la live-ul ălora pe motiv că îmi sângerau urechile de afară.

După care am intrat într-unul clasic englezesc, mic, cu toată lumea înghesuită lângă trupa de tineri amatori ratați, toți peste 40 de ani și fără pic de talent, de aveai impresia că-s la karaoke, nu plătiți să cânte.

Adică toma’ cum trebuie. Luat două beri și să ne bucurăm de muzică. Hai să vă bucur și pe voi.

Aceasta nu e cea mai proastă interpretare pe care am auzit-o vreodată. Dar aceasta este.

Inițial am crezut că am băut eu prea mult și nu mai aud notele corect, de aia am zis să trag pe casetă și să ascult pe dimineață.

Noroc că au terminat repede și am plecat și noi acasă pe jos. Acasă adică la castel, că așa înțelege soția să facem și noi o ieșire de familie modestă. Mi-a dat link de booking.com, am rezervat și când am pus GPS-ul mi s-a părut un pic ciudat – cum adică, bă, mergem la Castel Tragenna? Minus 300 de lire, caciung!

Adevărul e că e mișto vederea de acolo, nimic de zis.

Și că “anexa servitorilor”, unde am campat era mai degrabă mai mișto decât multe case în care am locuit.

Bine, mi-am dat seama că o să sufăr puțin de prețuri, când am parcat tărăboanța lângă un Jag, doar câțiva metri mai încolo de un Ferrari.

Si cum am ajuns noi acasă și aveam eu un vag gând inaugural cu patul care ne primise “de banii ăia” am descoperit că au ocupat copiii dormitorul ăla.

Iar noi aveam două paturi single libere, pe rotile, care cum te mișcai cum plecau cu tine prin cameră.

Perfect, și-așa am băut prea mult și eram obosiți, noapte bună, trebuia să mai beau.

***

Mai înainte fusesem să mâncăm la un restaurant, unde e foarte probabil sa ajungeți și voi dacă sunteți turiști în St. Ives , Pedn Olva îi spune și are cam cea mai frumoasă vedere de acolo.

Mare, cer frumos, amenajare mișto, nebunii, n-aveti ce să căutați să mâncați acolo, mergeți de beți o cafea între ore , dacă vreți să vă bucurați de vedere.

Serviciul e ok, dar meniul e slab și gătesc aproape decent pentru un tourist trap. Mai erau alte maghernițe mișto, de luat masa, dar atmosfera era prea de bar pentru o seară cu copiii.

O plimbare pe faleză și prin orașul vechi spune două lucruri. Unul că plaja e mișto și că merge de un zmeu și de un scurmat in nisip, foarte probabil nu de bălăceală, că doar mă uit la apă cu parka pe mine și mi se zbârlește pielea. Vederea e genul ăla pe care o cauți când te plimbi pe malul mării, nu chiar ca aia de pe coasta Amalfi/Sorento, dar atractiv, mai atractiv decât la Costinești – gen.

Și orașul vechi la fel. Și pentru că e la fel de mișto nu locuiește nimeni în el. Adică ai să vezi oameni prin case dar nu-s chiar riverani.

Pentru că toate casele pare că au fost AirBNB-ite. Îți poți da seama după mini seiful montat pe pereții din apropierea aproape fiecărei intrări , din acelea care păstrează chei pe care le iau chiriașii folosind cifrul și care pe urmă fie le lasă în casă fie înapoi la cutiuță. Vezi poza cu “Shellseekers”.

Și noi am stat la hotel ca fraierii.

Ce mi-a plăcut e că magazinele turistice din zonă, cu decorațiuni și nimicuri pentru turiști sunt cu marfă fabricată local, în mare de mână. Diferit față de majoritatea locurilor turistice pline de chinezării.

Iar mai înainte de asta copiii au vrut piscină, că au aia piscină interioară încălzită, cu lighean din ăla cu bulburuci de masaj, și baie turcească și saună. Dar cam meh. Adică la saună mureai de frig și scria acolo clar să nu pui apă pe pietre că nu e saună DE AIA . E de cealaltă, rece.

Iar piscina, ok, curată, dar finisajul mai low decât găsești în România la banii ăia. Avea tematică medievală, în sensul că atunci a fost renovată ultima dată. Dar copiilor le-a plăcut așa nu mai zic nimic mai mult, că nu am ce.

Aveau și o băltoacă de 30 cm pentru bebeloși.

***

A doua zi am inceput fresh cu joacă pe malul mării.

Mă rog, eu scriam ecuații complicate pe nisip, în timp ce supravegheam atent copiii, ca un tată responsabil.

N-am fost noi la mare de 1 Mai muncitoresc da’ e ok, am fost de 4 Mai englezesc.

D-aci n-am plecat acasă dar mă plictisii eu și se termină și ședința, așa că data viitoare, într-o altă zi cu soare. Prin august, sau ceva.

Dupa cum s-a sugerat:

Send to Kindle

2 Replies to “St. Ives”

  1. South of the river, you stop and you hold everything.
    A band is blowin’ Dixie, double-four time.
    You feel alright when you hear that music play.
    You step inside, but you don’t see too many faces.
    Comin’ in out of the rain to hear the jazz go down.
    Competition in other places…
    But the horns, they blowin’ that sound.
    Way on down south,
    Way on down south, London-town
    Check out Guitar George, he knows all the chords.
    But it’s strictly rhythm; he doesn’t want to make it cry or sing.
    If any old guitar is all he can afford,
    When he gets up under the lights to play his thing.
    And Harry doesn’t mind if he doesn’t make the scene.
    He’s got a daytime job, he’s doing alright.
    He can play the honky tonk like anything,
    Savin’ it up for Friday night.
    With the Sultans,
    With the Sultans of Swing

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.