Cu minunatul transport în comună

Dealtfel, foarte praf.

In comuna Reading.

In orașul ăla cel mai de bază mijloc de transport, după rabla mea, este autobuzul 26. Dacă vă mutați în Reading, pă linia lu’ 26 mutați-vă.

Întârzie și ăsta, dar mai puțin .

In rest, ai mei au plecat cu trinul, data trecută și au întârziat vreo oră. Și ceva. Că a venit târziu și probabil era plictisit șoferul că a zis că nu îi mai duce până la Gatwick, îi lasă undeva in drum, ia și ei altul. Și au luat .

Az plecăm toți cu trinul. Că opțiunile sunt să las rabla la aeroport o 🌒 sau să iau un taxi. Adică să comand. Taxi e ok, că mă ia de acasă, altfel, mai confortabil in tren . Și e mai scump dar nu banii sunt problema, ci faptul că taxiul ăla merge pe M25 și nu știi când scapi de acolo. Poa’ să fie nașpa, sau chiar mai rău.

Zilele astea a fost cam nașpa cu transportul ucheiului. Le-au mai luat foc cablurile la trenuri de la căldură, li s-au mai îndoit liniile, cred că li se cam indoaie și de călători un pic, că era și ceva greva prin Heathrow.

Pe lângă asta , canicula face victime și în aviație, unde e Claudiu Răducanu să ne scape de ea. Din cauza temperaturilor mari prin UE sunt întârzieri pe unele aeroporturi care se propagă în lanț și pe altele , aeronavele devenind indisponibile, mai ales la low coști ( revin ).

Am văzut de acasă că W63032 e posibil să întârzie ( revin ), mai ales că azi dimineață a ajuns în România la 7 și ceva in loc de 3 și ceva, dar am plecat totuși la trenu de 6 jumate din Reading către Gatwick.

Amuzant și trenul dinainte și ăla de după sunt anulate, din cauză de nu știu ce shortage, nu am fost atent că nu am treabă acolo.

Da al nostru msrgeee. Până ne suim in el și ne spune că e întârziat la vreo patruj’ de minute, că așteaptă un șofer. Un ce, mă ?

Plm, n-aveau șofer la tren . E shortage, taică, de șoferi. Li se îndoaie șina de serviciul pe care îl oferă. Cică GWR ăștia sunt privați, nu că că CFR-ul ăla pe care îl blestemăm noi .

Și totuși nu înjură nimeni. Și știți, bă , de ce? Nu cred că e pentru că sunt civilizați. Nu. Pentru că :

1) Au opțiuni: juma’ de tren s-a ridicat și a plecat la trenul de Londra și se duc de acolo în Gatwick cu trenul Express, cred.

Dacă e groasă iei un taxi.

2) Nu-s atât de săraci și nu prea există consecințe nefaste. Gen, ah, a întârziat trenul – așa și ? Ajung acasă mai târziu. Nașpa, bag pula . Ajung la serviciu mai târziu. Și ce pula mea, că doar n-o să mă dea afară pentru asta.

Deci îi cam doare în pulă. Plus că, întârzie trenul ăsta, dar următorul, sau următoarea opțiune e peste o jumătate de oră, nu mâine.

De unde știam că întârzie Wizz. Păi știu că W63032, cu care merg eu acasă e deservit de avionul care zboară din București în Londra de la 7 :45 la 9:15, W63031.

Iar zborul ăla e ( de obicei ) deservit de zborul W63004 care vine din Luton. Iar pe zborul ăla avionul HA-LXC avea întârziere o oră și jumătate. Și plecarea lui W63031 era amânată fix cu atât. Cum Wizz e low cost, nu există hub și posibilitatea de a aloca alt avion stăteam liniștit că voi avea și la avion o întârziere de măcar o oră și jumătate. Liniștit e un fel de a spune, că io nu sunt briton, am timpul drămuit, nu că ăștia.

Send to Kindle

5 Replies to “Cu minunatul transport în comună”

  1. Woow, poti face naveta zilnic! :))

    Cred ca tine mai mult de abordare, toata lumea este complet si nemaipomenit de optimista si toleranta. Ca nu ne ia gatul nici in romania daca intarziem, si un taxi se gaseste, dar efectiv ne place sa ne plangem. Educatie, obisnuinta…

    Eram cu masina cu niste colegi in franta si in drum spre hotel dam de aglomeratie. Gen de 30 de min nu ne miscaseram si eram pe autostrada. Scria undeva ca se repara ceva groapa drum whatever.

    Astept cat astept, dar dupa 30 de min, ce pot sa fac eu decat sa ma plang, ca de ce nu au ruta ocolitoare, ca ce ora e asta la 6 cand vin oamenii la munca, ca oricum pana acum am mers ca melcul. Etc. Nici macar nu eram implicata, comentam de plictiseala, ca nu aveam program fix sau copii plangand acasa. Toti socati, ca ar trebui sa fiu recunoscatoare ca repara drumul. Si daca intarziem cateva ore, aia e, asa ajutam noi sa se repare drumul.

    In diverse scenarii de povestesc pana maine. O data m-am plans de un maraton ca a dat peste cap toata circulatia. “Un maraton este un eveniment minunat pentru oras si oamenii care participa. Gandeste-te cata bucurie le aduci!”. M-a lasat efectiv fara replica.

    La inceput imi faceam cruce cu limba ca iaaa uite ce flower power e toata lumea si vad numai roz si ce rupti de realitate sunt si imi zic mie sa nu vad numai partea rea, vai de ei cand o sa-i loveasca.

    Daaaar, acum parca parca trebuie sa recunosc ca e si ceva dragut in a trai asa zen si cu ochelari roz. Inca dezbat daca e bine sau rau abordarea asta, si oricum nu imi iese nici daca vreau prea multa vreme, ca na, deci nu e graba sa ma hotarasc. Daaar…

  2. Ca nu ne ia gatul nici in romania daca intarziem, si un taxi se gaseste, dar efectiv ne place sa ne plangem.

    Pe vremea mea era altfel. De ce n-ai venit, ba, la fix. Ce treaba am eu de trafic trezeste-te mai devreme. Vorbesc de pana in 2012. Pe urma eram destul de rar pe piata sa ma doara in pula de ifose d-astea.
    Dar e posibil sa fie si treaba aia cu plansul.

    Si daca intarziem cateva ore, aia e, asa ajutam noi sa se repare drumul.

    E drept ca nici nu as glorifica inteligenta strainilor, doar ca-s vestici :).

    Un maraton este un eveniment minunat pentru oras si oamenii care participa. Gandeste-te cata bucurie le aduci!

    Baga-mi-as pula in bucuria lor, strazile sunt pentru masini, sa alerge pe camp., daca vor eu am treapa. Da, cunosc. Sunt #romanvero cu empatia unei veioze :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.