112-ul ăsta a cam diluat implicarea socială

Discutam aseară intr-un cadru restrâns despre faptul că în Romania 112 e cam degeaba. Și da, cam e.

Dar treaba asta mi-a trezit o idee interesanta.

Toata treaba asta cu serviciu unic de urgență cu ideea de profesioniști care intervin imediat, cred că ne-a făcut pe o parte rău ca societate.

Sigur, cel mai mare rău e faptul că serviciul ăsta e o glumă și că nu funcționeză, asta fără îndoială.

Dar viața în România exista și înainte de 112. Erau 3 numere de urgență pe care le știu eu : 981(pompieri), 961(salvarea), 955(poliția).

Și se suna și la alea cu apeluri false fără repercusiuni; știu eu niște prieteni mici și evident proști cărora mi s-au întâmplat niște treburi pe care mi-e rușine să le dezvolt acum.

Bine, în caz de urgență reală nu prea aveai după ce dracu’ să suni la numerele astea, poate doar dacă erai la oraș, dar și atunci…

Și totuși societatea era mai pregătită pentru urgențe, că puneau baze doar în ei. Nu erau mai inteligenți, mai instruiți ( deși aici, nu-s sigur, părinții mei știu că au făcut ceva cursuri, dar lucrau cu chestii periculoase), băi dar erau pregătiți să răspundă la un apel de urgență de la semenii lor, asta e clar.

Când eram mic urmăream filme americane și am reținut clișeul ăla cu New York, unde poți muri într-un metrou plin de oameni și nu te baga nimeni în seamă. Nu știu dacă e adevărat, dar romulanii au luat-o de bună și au transformat România într-un getou din NY. Mare succes.

Un exemplu la îndemână.

Un nene s-a înecat recent în Olt în apropiere. Nu-i ceva deosebit, mă rog, în ultimii ani nu prea au mai fost victime , dar se întâmpla recurent să mai moară câte unul care nu știe să înoate, sau știe să înoate dar intră în Olt beat cruce că aia e, n-ai ce-i face, Oltul nu iartă și restul clișeelor de căcat.

Dar. Unii mai și scăpau.

Dacă citiți articolul cu pricina spune ca la 13:44 au sunat unii să alerteze 112-ul și la 15:48 îl pescuiseră pe nefericit cu scafandrii – foarte repede.

Iar aceasta nu este o glumă. Dacă te aștepți că suni la 112 și teleportează ăia în 5 minute o A-Team de scafandrii în jumătatea unei bălți din mijlocul nicăieriului ai cam multe așteptări și cam nerealiste.

Însă filmul evenimentelor e incomplet. Nu îl știu nici eu pe ăla complet dar mai știu niște detalii.

Omul era paralel cu înotul. Dintr-o comună unde văd apa doar în fântână sau când plouă. Și nu pescuia de pe mal. Nu. Mergea pe un drum scufundat și pescuia în lături de el, în niște gropi excavate și adânci. Drumul ăla e asa de vreo 2 metri lățime sau cât o fi rămas din el, fără să vadă fundul. Până aici e doar partea de idioțenie obișnuită rețeta brevetată pentru înec .

Daar, nu era singur ci cu alții 3-4 ( nu știu numărul exact) foarte probabil la fel de pricepuți la înot și la ceva distanță de el.

Până aici, rețeta e cunoscută, am zis.

Mai departe omul a strigat ajutor, bâldâbâc și s-a dus. Iar aici e problema așteptărilor. Oamenii au sunat la 112 și nu zic , ajută și asta. Dar, cum am zis 112-ul are ceva delay. Ăia au venit, l-au scos, și ce nu scrie în articol, după ce l-au scos l-au resuscitat. Dap, un om stat două ore în apă, l-au resuscitat că așa e procedura. Nu zic, nu, poate era el norocosul cu șansa aia de 1 la 1 miliard ( deși n-am auzit de nimeni să fie adus la viața la 2 ore de la înec, da-n fine) , bine c-au făcut și asta.

Eh, cum se desfășurau ostilitățile pe vremea când înotam eu pe acolo și nu era niciun 112.

Îl vedeai pe prost că se îneacă. Dacă știai să înoți te aruncai după el și mai urlai la doi-trei. Dacă nu doar urlai la alții ”săriți bă, că se îneacă” și vedeai dacă poți s-ajuți cu ceva. Când sărea cineva, dacă aveai cu ce, sunai la salvare ( 961). Dar n-aveai. Așa că fugeai pe jos până îți ieșea splina din tine către spitalul local, de nebuni, dar ce contează, și urlai că se îneacă cineva să trimită salvare, asistenți, etc. Poate auzeau înainte să ajungi tu pe jos. Da, cam sălbatic, dar nici telefoane nu erau.

Dacă avea bulan și îl scotea cineva, până ajungeau ăia de la salvare, care nu prea erau dotați, dar niște chestii de bază mai aveau, era deja în curs de reususcitare. Unii scapau, altii mureau, evident, cu tot cu resuscitare, că mai inhalau namol în plămâni, sau erau prea albaștri când erau scoși afară.

La fel era și la un incendiu. Nu sunai, coaie, la 112 și așteptai să vină pomperii. Nici nu prea puteai imediat că nu aveai telefon. No way. Dădeai gură la vecini să te ajute și care avea un telefon să sune la 981 – eventual mers iute la primărie și sunat de acolo.

Până veneau pompierii era juma’ de sat călare cu gălețile pe situație. Nu erau civilii neapărat pricepuți, mai degrabă nu, dar măcar când veneau pompierii situația era abordată, ăia în afară de furtune cu apă mai aveau pe cine coordona, etc. Desigur, ca și acuma, lumea comenta că n-au făcut pompierii nimic, etc . Dar măcar făceau ei ceva, nu doar se uitau și comentau.

Uitați-vă în jurul vostru. Societatea aia s-a dus pe pulă , e toată ofilită de iluzia lu’ 112 și-a sanchi serviciilor de urgență oferite de stat.

112 a fost supapa de deresponsabilizarii a acestei societăți. Nu eram noi, ca nație, prea responsabili oricum ,da’ aveam treaba aia cu “hai sa-l ajut, în pula mea, c-oi avea și eu nevoie.” Pe asta o aveam sigur, știu eu .

Acuma nu mai e, că e 112ul. Te poți uita în ochii lui să-l intrebi :”Dar ce vrei bă, mai mult, de la mine, n-am sunat la 112? Mi-am făcut datoria.”

Uneori stau și mă întreb, ăia de la 112 fac ceva acolo, sau se uită să sune și ei la un 112 al lor, să le spună ce să facă?

Send to Kindle

7 Replies to “112-ul ăsta a cam diluat implicarea socială”

  1. Ianuarie in Brasov: Un nene cade in fata mea pe strada (asteptata sa se faca verde la semafor). Sotia nici macar nu a observat ca nenea ala a schimbat in 2 secunde unghiul de la 90 la 0.
    Bagat masina in fata (tipul cazuse pe trecere pe carosabil) si facut ce ma pricep: pus in pozitie de siguranta, luat puls alte alea. cand cineva a sunat la 112 deja ambulanta stia cu ce are de a face si alte lucruri de baza.
    Bai nene dar lumea se adunase ca la circ, care mai de care mai paresti. Cine sunase la 112: O asistenta medicala!
    Concluzia: degeaba avem 112 daca habar nu avem cu ce se mananca. Spirit civic inteleg ca e lipsa: ne cacam inca in fundul curtii.

  2. pai si cum e diferita metoda de atunci fata de cea de acum? adica, inainte alergai pana la salvare, acum suni, nu tot acolo ajungi?

    aaa, ca nu se mai baga nimeni sa il salveze? eu sincer cred ca era si inconstienta, oamenii nu auzisera ca sunt sanse fff mari sa mori cand salvezi de la inec pe cineva.

    e plin netul de cazuri din astea. acum sincer, tu ai fi sarit daca erai acolo? eu cu siguranta nu. inteleg si aprob spiritul civic, in cazuri ca mai sus, cand ii e cuiva rau si ii dai primul ajutor, dar nu sa imi risc viata – prosteste, as adauga, ca nu am nici cea mai vaga idee cum se salveaza cineva sau cum inot cu el.

  3. Inainte era mai complicat, desigur, dar nu isi punea nimeni toate sperantele in serviciul de urgenta de la stat. Era cu “hai sa vad ce pot sa fac pana ajung aia ( daca ajung)

    e plin netul de cazuri din astea. acum sincer, tu ai fi sarit daca erai acolo?

    In general nu, ca-s la fel de dezhumanizat ca restul, nu ma dau rotund de empatie si implicare sociala. In cazul asta, probabil ca da, dar cu *, ca mai stiu cateva chestii despre inot si inec. Am mai sarit, in trecut, majoritatea au supravietuit. Si pe mine m-au scos altii din setca.
    *Depinde de multe lucruri, cum ar fi cat de mare e individul . Tipul asta inteleg ca avea > 100kg, nu prea puteam sa fac mare lucru si nici nu puteam sari sa il ajut cat timp se agita. Pe urma, puteam sa incerc sa-l scot, dar probabil imposibil s-o fac singur.
    Ideea e ca tipul ala era acolo cu unii, nu cu mine. Unii aia stiau doar 112.
    Daca era cu mine, ii futeam una dupa ceafa de cum avea idea sa mearga sa dea la peste acolo, nestiind sa inoate.

  4. Vorbesti de lucruri sfinte aici… nu stiu cat exista ideea de comunitate pe vremea lui ceasca dar e clar ca acum nu mai exista nimic! Decat cel mult o masa amorfa de nepasatori sub care se crapa pamantul …

    De asta se intampla multe aberatii in timp ce oamenii se uita in alta parte si injura sistemul….
    Multi care filmeaza accidente auto cu telefonul fara sa ajute cu ceva
    Trecatori care se uita cum o femeie e batuta in strada fara sa intervina
    Tarani care dau din umeri pe langa camioanele cu lemn furat din padurile lor ( am vazut intr un documentar ca hotii de lemne aflau ca ‘s a sunat’ la 112 inaintea politiei)
    De ce sa ma bag eu ca doar nu ma afecteaza etc

    Iar la nivel de tara … n am vazut o dezbatere serioasa pe legea offshore cu gazele si exxon… cu cifre, estimari, care sunt nemultumirile … desi e o chestie de mare impact pt romania ca tara si acum si in viitor.

  5. Da, in conditiile astea, poate-poate as fi sarit si eu. Bravo ca ai sarit totusi, chiar si cu toate cunostintele astea, e mare lucru.

    Apropo de comunitate, cand eram mica, se intampla deseori sa gateasca mama ceva si sa nu mai aiba faina sau zahar etc. Mergeam cu cana sa imprumut faina, apoi faceam mereu turul apartamentelor din bloc sa duc la toti cateva prajiturele. Bineinteles mereu veneau alti vecini cu altele. Stiam dupa nume pe absolut toti vecinii de pe strada noastra (nu doar blocul), ce lucreaza si care e balconul lor.

    Stie cineva acum dupa nume vreun vecin? :))

  6. E adevarat. Cand eram mic oamenii erau mai saritori, nu din cauza comunismului, ci pentru ca inca nu era distrusa societatea. Acum, e praf si statul si comunismul/socialismul au distrus-o, bucata cu bucata.
    Pe vremuri copiii aveau grija de parinti si invers (in functie de varsta). Acum le da statul pensii si iti ia oricum taxe, asa ca nu au decat sa crape (1).
    Pe vremuri oamenii locuiau preponderent in mediu rural, toata lumea se stia cu toata lumea, se ajutau reciproc ca stiau ca o sa aibe si ei nevoie in schimb. Acum la oras nu iti stii vecinii si oricum nu iti pasa de ei, la tara nu mai ai pe cine sa ajuti, ca jumatate au murit si jumatate au plecat din tara (2).
    Pe vremuri iti faceai treaba cu oameni platiti cu ziua. In Bucovina veneau vara osenii la munca, la cosit, etc. Acum nu vin, ca nu ai voie sa ii platesti la negru si cu acte costa dublu (3) si oricum au ajutoare sociale si daca au venituri nu mai primesc ajutoare (4).
    Si tot asa. De ce sa iti risti viata pentru unu’ care se ineaca in Olt cand oricum platesti taxe pentru aia de la 112? Ah, aia de la 112 nu pot ajunge instantaneu, deci nu trebuie sa te bazezi doar pe ei, ci sa te mai descurci si pe cont propriu? Atunci de ce nu am voie sa port arma ca daca ma intalnesc cu ursul in padure nu vine 112 la timp, daca iese unul cu toporul pe strada (sau cu stativul in spital, genul ala) nu vine 112 la timp? Cand e vorba de obligatii, suntem toti buni de pus la treaba, cand e vorba de drepturi, o luam pe toate gaurile? OK, nu are decat sa se inece. Toti, pana se schimba sistemul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.