Jucării pentru oameni mari

Mă joc cu tata măsurând și pitrocind licori din butoaie, bidoane, damigene și bidonașe.

Începem cu vinoasele. Tata nu mai bea nimic din mai, pentru că pastile.

Vin oricum n-a mai băut de ani pentru că HTA și credea el că țuica îi face mai bine. S-a lămurit că 24/12 nu înseamnă mai bine.

Ăla din damigeană e de trei ani. Foarte bun, gust de drojdie și de vechi, trebuie făcut țuică. Un butoi aproape plin de aproape doi ani. Foarte bun și ăsta, zici că e făcut în scârbă. Scuip și constat că merge în același loc cu primul.

Din ultima recoltă e butoiul chiar aproape plin. S-a dus o găleată de colindeți și zicea tata că a scos o sticlă de doi litri că nu știu ce . Ăsta e băubil dacă ești alcoolic și spirtul îți provoacă arsuri pe gât , dar îl ținem să se învechească, o să îl transforme la anu’.

Dacă nu mai bea, a făcut țuica pe negustate. Prin urmare tre’ să verificăm ce-a făcut. Nu oricum, cu alcoolmetrul. Meh 40-45 de grade. El zice că e bine, eu zic că ar trebui să fim mai puțin olteni.

Ca paranteză, are dreptate. La mai mult de 45 de grade ies esteri și alcool metilic, ce iese la început ar trebui aruncat oricum . Nu știu dacă procedează corect, dar cum gust nu beau, e ok.

Zic asta, că am fost la ziua unui amic și am băut niște “pălincă” naturală făcută în casă . Nu prea îmi plăcea culoarea și mirosul , dar naturală eram.Am băut doar un păhărel și mi-a futut mojo-ul. Pentru că băuturile astea sunt făcute cum am spus, artizanal, procesul nu e controlat corect , au calitatea unui moonshine cinstit.

Tre’ să am din nou o discuție cu tata 🙂

In al doilea rând, masor ce e in butoiul pe care l-am cumpărat acum vreo 2 ani. De unde și poza din feat.

55 de grade, decent.

Aia de anul ăsta a ieșit bună, dar slabă de pus in butoi. Mai trebuie grade. Are tata ceva “întoarsă” adică dubluD. Aia are vreo 60. Așa da. Completăm.

E amuzant, că nu prea bem și tata nu vinde. Dar ne place să ne jucăm la astea. La nunta mea, avea țuică păstrată în butoi de la botezul meu. E o chestie. Nu era fantastică, deși stătută 20 de ani în butoi, că salcâmul nu e stejar, dar interesantă.

Am ratat startul, la botezul copiilor nu am pus nimic in butoi. Să îmi fie rușine. Poate la următorul .

Avem demonii noștri, în copilărie îi goleam butoaiele de vin cu amicii mei, dar am avut mereu respect pentru calitate și pentru muncă.

Nu am pus un gram de apă în vin, ca să păstrez nivelul. Chit că tata mai verifica. Preferam minciuni cu “a intrat în doagă” dar apă nu .

Dacă ar fi găsit vinul sau țuica apătoase cred că s-ar fi enervat foarte tare. Și eu, de altfel.