Pescuit nocturn.Meh

Spuneam.

N-am prins nimic. N-a ciupit , n-a muscat , n-a tras.  Da, mah, la nimeni… Degeaba imi ura cineva sa ne-o traga la fund. Nici macar aia .

Altfel am baut bere ( fara alcool) , motivatia mai incolo. Am mancat seminte . Si am strans gunoaiele , nu le-am lasat acolo. Aici vorbesc de mine, numai.

Am avut rame de pamant pentru somn. Si coropisnite. Ramele tot mai dispareau din carlig. Desi cred ca e din cauza ca se agata carligul cand recuperam firul sa re-lansez. Dar coropisnita , putea sa o las 3 zile , s-ar fi imputit acolo.

Nu mai trage pestele , ca nu mai e bah, d-aia.

Si aia cu setcile se plang ca nu mai prind nimic . Mda, pai pula mea, trebuie ca pestele sa fie de vina. Sau unditarii . Ai dracu’ l-am prins pe tot ce sa vezi.

Puii mei , sper sa dispara de tot ca poate isi gasesc si astia o meserie ce nu implica “resourse depletion”. Parca vad ca se fac “padurari”.

 

Tot pe partea de altfel, copilul #1, urla ca vrea si el, ca stau tot timpul plecat si alte santaje emotionale.

Nu. Ca ploua. Ca e noapte . Ca dupa juma’ de ora vrea acasa. Ca e plictisitor. Ca imi strica dispozitia. Se vede din poza cine a avut argumente mai bune.

Dar a fost o partida de pescuit de vis. Am jucat sah. Un meci intreg , nederanjat, decat o data cand a trebuit sa cobor la masina sa iau umbrela.

 

Dupa juma’ de ora.

-Tati, pestele asta e enervant. Nu ciupe deloc. Putem sa mergem acasa?

-Da, pot sa te duc  si las astea aici , dar nu te mai iau cu mine alta data.

-Umm, cred ca pot sa mai stau 2 ore.

Peste inca juma’ de ora.

-Tati s-a facut intuneric si peste inca nu am prins si mi-e urat. Vreau acasa.

-Ti-e frig?

-Nu.

-Atunci nu putem sa mergem acasa.Sau mergem dar…

-Cred ca mai pot sta o ora.

 

Peste o ora, eu:

-Tata , hai, mergem si noi acasa , ca restul pleaca.

-Pai nu am prins niciun peste.

-Nici n-o sa prindem . Hai, ca incepe ploaia. Si e jumatatea noptii.

-Jumatatea noptii? Hai ca se ingrijoreaza mamae si mami.

-Ti-e somn?

-Nu.

Dupa 200 de metri dormea.

Dimineata , eu:

-Te-ai cam plictisit , nu ?

-Chiar nu! Vreau sa mai ma iei ….

Mmmm… Eu m-am plictisit si nu stiu daca mai am la ce sa merg la balta asta.

 

 

 

 

 

Send to Kindle

2 Replies to “Pescuit nocturn.Meh”

  1. Numai pt ca mai impartasesti lucruri pe aici. De altfel nu prea indraznesc sa …
    Cum e sa fii parinte? Fata de inainte sa devii parinte? Ce se schimba propriu-zis? Nu dpdv lista de cumparaturi, timpul si spatiul pe care altadata il ocupati voi singuri gen….
    Exista fenomenul ala de double vision parental cand al tau e mult mai decat oricare altul sau e mai mult legenda urbana?
    For the record you don’t sound like a dad and yet I am sure you’re a very responsible and carrying one.
    Am mai povestit si in alte randuri fara sa-mi propun anticipat sa fiu vreun specimen nihilist nu cred in natura umana. Nu destul cat sa forever after si copii.
    Noi sapiensii suntem atat de similari intre noi, ca ma si sperie uneori doar ca in mod paradoxal nu suntem potriviti deloc unii pentru altii indiferent de postura in care ne raportam unii la altii.
    Orice am fi…. descendenti ai unora, parinti, prieteni sau iubiti pentru altii… you name it… nu suntem compatibili si nici nu devenim oricat ne-ar placea noua sa ne mintim. Si de-asta defapt, la nivel subtil nu ne intelegem niciodata cu adevarat unii pe altii . Nici n-avem cum. De fiecare data ramane ceva neraspuns.
    Iar noi ramanem aceasta multime discreta de elemente pe planeta.
    Asta cred eu din postura aluia care a recunoscut in el natura umana, s-a speriat si a zis pas.

  2. Mi-e greu sa cred ca reprezint vreun tipar actual de părinte încât ceea ce spun eu despre cum e diferit sa fii părinte sa reprezinte un punct de vedere relativ comun al părinților.

    În primul rand ca pentru oamenii relativ educați ai societății de azi m-am insurat și am avut copii relativ de tânăr. Nu cred ca-s multi cu copii de la 26 de ani, gen sa-si mai și fi dorit copil la vârsta aia și sa nu fie vreo întâmplare.

    Asa ca ce spun eu posibil sa fie reprezentativ doar pentru mine și nu mi se par transformări imprevizibile.

    Partea buna e ca e oarecum motivant. Ca un șut în fund. Înainte de a avea copii aveam un job de <400 E / luna fără forme legale și multe lucruri neterminate. O ardeam aiurea grav. Era plăcut. Dar nu crești un copil nici pe departe ok în condițiile astea. După, sau chiar un pic înainte aveam doua joburi însumând 80 de ore pe săptămână, adunând mai întâi în jur de 600 de eur pe luna, iar după foarte scurt timp peste 1500.
    Poate ți se pare irelevant sa aduc asta în discuție, dar se întâmpla în 2009-2010, când lumea p-aici si-o lua în bot de la criza și rămâneau fără joburi, unii fără case, cei mai multi sufereau. Nu știu dacă e logic dar te asigur ca lucrurile astea îți afectează percepția de părinte și de tranziție la a fi părinte. E mai bine când ai griji mai puține și timpul ocupat.
    Nu îmi place sa schimb scutece. Am facut-o încă de când aveam 6 ani, ca eram fratele mai mare și erau pe atunci alte norme de îngrijire și siguranță în creșterea copiilor.
    Am facut-o și acum, ca aia e, mai puține riduri pe fața nevestei înseamnă că mă bucur de ea mai mult timp. Dar nu îmi place. Și a fost bine ca am avut doua joburi. Preferabil, în ceea ce ma privește.

    Oricum ai da-o, e enervant pe alocuri. Ma rog, era. M-am mai adaptat intre timp.
    Nașpa când vrei sa te joci la calculator :) și copilul nu te lasă. Gen, tre' sa îl înveți și pe el.
    În principiu e nașpa ca trebuie sa renunti la lucruri și nu mereu le poți alege pe alea la care vrei sa renunti. Primești alte chestii în schimb, dacă le cultivi, gen un partener de joaca, un om în care poți avea încredere mai mult decât în alții, un om cu care te potrivești mai bine. Îți construiești un om. Programatorii înțeleg.

    Pe de alta parte, cum am spus, posibil ca eu nu reprezint un exemplu relevant. Avem oaresce ajutor la treaba asta, timp de respirat, din când în când. Sunt convins ca nu e pentru toți la fel. Avem și câteva grade de libertate unii fata de alții. În familia în care eram eu copil nu era asa.

    Exista double vision dar nu i-as spune asa. Am standarde duble solide și niciun motiv sa fiu obiectiv. Pentru ca tot ce investesc e în copiii mei și nu am de ce sa ii judec la fel ca pe ceilalți de care efectiv nu îmi pasa, sunt doar alți oameni.

    Nu sunt de acord ca oamenii nu sunt compatibili. Ca nu sunt perfect complementari, ok, dar compatibili suntem. Diferențele subtile și lucrurile neînțelese, dacă nu creaza puncte de tensiune prea mare, se tocesc în timp.

    Sunt lucruri care se schimba, oamenii se influențează reciproc în timp, rămân poate unele puncte de incompatibilitate, poate, dar le înveți, le lași asa cum sunt și e ok. E narcisist și nefolositor sa vrei sa sa trăiești alături de o clona a ta.

    Și nu știu dacă sunt un părinte responsabil. Dacă ii întrebi pe unii ar zice ca nu. Sa zicem ca sunt undeva la limita legii :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.