Poveste cu un rucsac mare

DSC_0338

D-ale lu’ Mitica.

Ma sună hăl frate  ca e nu stiu ce cacat de sesiune de reduceri la nu-ș’ ce magazin online ( eu stiu ce , dar nu va spun , ca cea mai mare economie o faci atunci cand nu cumperi nimic si nici nu vreau sa fac reclama la nimic) . Gasiti pe net detalii.

Si  zice el ca are nevoie de un rucsac asa mai mare sa-si bage laptopul si ceva aparat foto. Ca ăsta  e d-ăia . Fotograf. Gen , in timpul liber.  Artist când nu e ITst . Hai, lui ii fac reclama, ca e din familie.

Cand imi zice de rucsac mare ma apuca , in sala de asteptare de la aeroport, un ras  pe care d-abia mi-l abtineam . Tocmai ce trecusem de security check.

Ca de ce radeam eu… Lasa ca va spui mai incolo.

Eh , eu am un rucsac d-asta marele. Targus ii zice. S-a cam jăfănit el, ca am pus si cate 2 laptopuri + DSLR, + obiective + 1000 de cabluri , de stateau aia la security check in aeroport sa ma caute si-n cur. Bine , nici azi nu fusei departe. Ca asta zic.

Eh rucsacul asta , e gen – de firma. Dar eu l-am ales si mi-l asum. Am fost odata cu ze bo$$ pe la un iemag, cautam un router pentru birou  si vazand rucsacii, s-a gandit sa luam pentru toata lumea si am ales eu, in stil caracteristic , rucsacul Narnia , cu 1001 de buzunare fara fund. Asta din poza , gen . De-atunci toti am devenit un pic mai cocosati .

Ziceam mai devreme ca m-am inrolat pe post de mester Manole in operatiunea Monstrul , care dureaza deja de aproape un an si  odata cu asta caram prin rucsacul de laptop scule si unelte .

Credeam ca le-am scos pe toate de dimineata inainte sa plec la aeroport, dar…

Odata ajuns la securitate ma intreaba nenea ala ce am in rucsac. Sincer ii spun ca nu stiu exact. Pula mea, in Israel ma arestau direct de la raspunsul asta.

Cand baga omul capul in Narnia , scotocește un pic și iese afara cu o surubelnita cat sabia lui Stefan cel Mare , asa la prima strigare. Zice , stiti , n-aveti voie cu asta . Stiu dom’ne,  trec saptamanal , stiu regulile, dar nu stiam ca a ramas pe-aci. Se uita oaches la mine ,mai baga mana si mai scoate .

-Asta ce e?

-Mda, pai un letcon…aparat de lipit-gen.

-Pai nici cu asta…

-Da dom’ne ia-l , da-l in branza, e 20 de lei unul, imi iau altu’ ….pula mea.

Noroc ca ma stie ca nu-s terorist , adica noroc ca eram in Otopeni, unde nu se prea inghesuie teroristii. Altfel , daca vedeti  in cutia aia transparenta de la aeroport , unde se expun produsele alea ciudatele cu care n-ai voie  sa treci,  un letcon rosu , cam ca asta ,  sa stiti ca eu sunt donatorul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Send to Kindle

3 Replies to “Poveste cu un rucsac mare”

  1. in 2004 dupa ce au fost atentatele alea de la madrid am trecut prin 2 aeroporturi (Paris si Praga) cu o surubelnita de vreo 25-30 cm in geanta de mana. doar cand am ajuns acasa si am gasit surubelnita m-am prins de ce in Praga a luat aia la verificat mai amanuntit geanta sa vada daca nu cumva are fund dublu.
    oricum nici acum nu m-am prins cum de m-au lasat aia sa trec cu o surubelnita care putea fi folosita foarte usor pe post de sulita.

  2. Am mai scăpat și eu cu lichide chestii, tot asa fără sa știu ca le am. Depinde de sensibilitatea aparatelor ălora și de cat de buni cautaci sunt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.