Proiectul “Prispa”

Dacă tot stau acasă m-am apucat de bricolaj.
Nu prea am timp,  că meseria mea e alta. Dar mai noaptea, mai dimineața de vreme, mai în weekend,  mai ajutat mai multe de 50% de părinți am reușit să termin garduletul prispei înainte de Paște cu o săptămână .  Dacă făceam eu singur, aveam plan sa termin până la Paște, ca orice român care știe să își impună cele două mari deadlineuri sau milestone-uri anuale: de Paști și de Crăciun.
Am consolidat anul trecut fundația și am îndepărtat vechea fațadă a prispei. Prin urmare am zis ca trebuie să o fac la loc,  la fel. Am vorbit cu niste meșteri,  la târg, să îmi facă ulucile tăiate artizanal și voiau 10, sau 12 lei pe bucată.  Nu mai știu că asta a fost acum 2 ani. Că de aia se numește Operațiunea Monstrul.  Nu e mult, o blană de 4 metri costa 15 lei netrasa.  Din ea faci 6 uluci, dar cu muncă, scule.  Doar că am zis,  băi, nu! Le fac singur. A mai vorbit tata cu altcineva, l-am lăsat în pace, după care mi-am luat frumos șoricel ( ferăstrău pendular electric)  și  rindea electrică și l-am sumonit pe tata să meargă cu mine să luăm cherestea. Tata, strangatorul, avea el ceva scânduri dosite de 10-15 ani prin poduri, de brad,  drepte și uscate.  Netrase. Le-am folosit pe ălea. 

Sculele

Ca de obicei, fără reclamă,  fără link afiliat, fără pretenția că ăstea sunt cele mai bune și ai nevoie de ele mâine.
Eu, și asta știți,  sunt zgarciob și nu găsesc motivația în a-mi lua o sculă profi, dacă eu nu sunt nici pe departe profesionist.
Cel mai ieftin. Nu sunt atât de sărac cât să nu îmi permit lucruri ieftine. Na, că v-am zis-o!
Șoricelul e un Skill de 400w, pe care l-am luat cu 160 de lei, sau așa ceva.

Vine cu 3 pânze,  din care una am rupt-o pe prima în prima blană.  Deh, maestru. Mi-am luat eu pânze Bosch. Cu următoarea, aia care se vede montată, am făcut restul.
E bun! Nu că ăsta, neapărat.  Gen, ca sculă, bun să  ai așa ceva acasă.
Ăsta, în particular, merge prin scândură de brad de 2 cm grosime. Mai greu când trebuie să faci curbe,  mai greu prin noduri.
Am tăiat un friz de 4 cm grosime, tot de brad, dar verde și m-a cam luat tremuratul. A trebuit să îl cam împing eu pentru lipsa de wați, dar a mers. Dacă ești mai puțin zgârcit decât  mine, 700 W ar fi mai buni. Ăsta e frizul.

Apoi,rindeaua electrică.
Asta. 

Altă pocnitoare ieftină.  Pe asta nu o știți.  Se numește Panzer. Tanc, frate! Lol. Chinezărie get beget. De marca Skill tot a mai auzit lumea, dar ăștia sunt marca proprie Dedeman. Un fel de 3 la zece mii. Costă 180 de lei în condițiile în care urmarorul cel mai ieftin, tot un Skill, costa 300 și de lei. Poate că skilaciu’ e mai bun dar are service la dracu în praznic, Ăsta  dacă se strică merg cu el la magazin și se descurcă ei.

Tehnic vobind, are reglaj pe adâncime până la 3 mm.
Și merge. Merge el dar trage niște dungi pe lemn, dacă lemnul e mai lat decât cuțitele și dacă trebuie să dai de multe ori să acoperi lățimea.

Planul.
Planul era să arăte ca mai înainte. Nu mai am poză de dinainte.  Fără alte detalii.
Am avut un model de uluci.

Am pus mâna pe șoricel  și am făurit 🔮 viitorul.

La început mai urât,  apoi mai bine.
Apoi,  după câteva zile, când le-am terminat le-am prins în tejgheaua veche a lui tata și le-am rindeluit.  Cam cu dungi, cum am zis,  dar lucioase. Vreo trei din ele. Restul le-a făcut tata.

Le-am pus cap la cap și am băgat de seamă că ajung.

A tras tata și frizul ca e mare și l-am tăiat/ decupat  cu soricelul.
Mama a vopsit ulucile. Ea știe d-astea.  Eu mă bag la joc doar cu aparatul de vopsit.

Am montat frizul intr-o seară tarziu.
I-am făcut poză dimineața, pentru ca Sony Z3, nu Samsung S7.

Și de aci încolo s-a ocupat tata, că eu am mai avut de muncă.
Și a ieșit căcam așa.

Mai e de muncă. Mereu mai e. Dar momentan merge.

Artă, vere! Tâmplar mă fac!

Patru ani mai tarziu.