Acesta este un gard de lemn pe care l-a făcut tata în primăvara asta. Bun tată.
E dat cu petrol ( țiței) , frumos, d-ala care conține mult sulf să fie galbin, așa cum îi stă bine unui gard de lemn. Îl puteam vopsi, dar vopseaua crapă . Lemnul e de stejar uscat, e la adăpost de mai bine de 20 de ani.
Ar trebui sa vopsesc temelia.
Estimez că, îngrijit, gardul ăsta va asta aci în picioare și peste 40 de ani.
Uite, așa va arăta peste 20 de ani. Se va mai închide la culoare ( de la praf, umezeala, nenumărate tratamente cu petrol) dar va fi tot drept, neputrezit.
Nu sunt Nostradamus, dar ăsta e făcut tot de tata, acum 20 de ani. La ăsta am participat și eu. Am turnat betonul intr-o zi de dimineața până la 2-3 noaptea. Am fost foarte supărat atunci că am pierdut sesiunea de discotecă. Care vă întrebați, da, eram în școala generală.
Și atunci,merită să faci gard de lemn? Eu cred că da. În mintea mea arată mai bine decât ălea de metal. Ok, unora le place fireul forjat, de middle și upper class, gen aspect aristocratic, chit ca în curte se dărâmă casa pe ei.
Eu zic ca e scump și nașpa ( nu că ar fi gardul urât) . Parerea mea, na. Sau, mă rog, nu gardul e neapărat problema, e treaba de gusturi, cel mai mult nu îmi place că se vede prin el.
Ăla forjat, îl poți tine în picioare și mai bine de 100 de ani. Ăsta de lemn nu. Dacă nu îi faci cumva acoperiș, îl topește ploaia mai repede cred. Putrezesc lanții, în timp.
Ar mai fi gardul de tablă d-aia ondulata, roșie sau altă culoare. E la modă acum și e ieftin. Probabil ca 30-40 de ani stă și ala în picioare. Tabla aia e subțire, odată patrunsa vopseaua, se va macina iute.
Sigur mai exista opțiunea să îți faci zid chinezesc 🙂 cu acoperiș și tot ce trebuie. Ăla e scump, iar la cutremure se fisureaza. Cu siguranță că prinzi suta de ani cu el în picioare, dacă ii mai faci reparații.
Sunt la moda acum unele din zid cu ferestre în ele. Oribil. Ăsta de jos e unul care arată mai ok. Dar tot nu înțeleg ideea. Știu ca ajută, un pic la iluminare, ca dacă ai gard de 3 metri cam cresc mușchi și licheni în spatele lui.
Sau din placi de ciment. Asta rezista mult. Problema cu ultimele două tipuri e ca sunt grele și în zeci de ani tind să se aplece, că omu nu face fundație ca la casă, ci mai subțire asa.
Eu zic că alea pe care le-a făcut tata sunt bune. Vorbă de la al bătrân: “la care le-o mai trebui, să mai facă și ei”.
La un moment dat, prin anii 1970, oricine punea ceva bănuţi deoparte căuta să îşi facă gard din plăci de ciment. Existau doar vreo 4 sau 5 modele de plăci în toată ţara, aşa încât gardurile cam semănau între ele. După 30 de ani, plăcile au rezistat, în schimb mai toate gardurile erau strâmbe în toate direcţiile, precum o hârtie de ambalaj mototolită, fiindcă “bârna” de beton de la mijloc se fărâmiţa (beton prost, mult nisip şi puţin ciment). După 40 de ani, în ciuda cârpăcelilor, gardul ar pica la un şut dat cu bocancul. Plăcile intacte, se pot scoate… Read more »
Are tata un gard d-ala din placi de ciment. Foarte groase . Cam de 10 cm grosime. Cam de 40 de ani asa. Nu am poza acu’ si am plecat de acolo. Intamplator e drept , nu pica la niciun sut dat cu bocancul , ba daca intri cu masina in el e cam dauna totala. In principiu depinde si cat de zgarcit ai fost cand ai batut parii aia in pamant. I-ai cimentat? Au si ei macar 50-70 cm adancime , chestii…