“Critică literară”. LOL

E o glumă titlul, dar ideea e simplă.
Fu nevasta cu un copil prin lume și veniră acasă agățate de o carte pentru copii.
Intitulată stereotipic “Palatul Poveștilor”.  25 de lei.
ISBN: 978-606-8451-237.
Am văzut coperta si-am zis:  ok merge, hai sa vedem.

image

Deschis instinctiv la a doua pagină și văzut primul  paragraf.

image

Bă,  jocuri pe calculator 💻 / palatul Poveștilor?  Wtf?
Ok, ignore, apoi: “surorile sale Nectaria și Iustina” .  Ceva e în neordine aici…

Dat la pagina.. Nu știu,  pe la jumătate  și citit de acolo.

image

“Pe monitor ii apare o imagine (…) Trecuse la nivelul 11.

Bă, ce drac de carte e asta?
Dau la final și văd  :

image

Editura  Areopag. Ceva cu cruce. Nu e de bine 😁.
Tipar: Tipografia Nektarios Botoșani.  A-ha, de aici Nectaria!
Recomandată ( urăsc chestiile astea)  de Asociația Educatorilor din România.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului..Bla Bla.
Asta e de rău.  Banii noștri se duc pe apa Sâmbetei. 

Nerecomandat de mine.  Poftiți de cumpărați,  așa crește Catedrala Mântuirii Neamului.

Send to Kindle

4 Replies to ““Critică literară”. LOL”

  1. :-)))Deh daca tata-sau scrie pe blog in loc sa scrie acolo un basm ceva la copil.
    Dar asa ca fapt divers, copiii zilele astea mai functioneaza cu povesti? Ca nu pot sa-mi imaginez ca mai pune cineva botu’ la Praslea si merele de aur .

  2. Copilului nu-i plac exercițiile mele de imaginație . :). Nici nu mă aștept.

    Copiii (cel puțin ai mei) mai funcționează cu povești, dacă le citești. Sigur, ca prefera ceva animat cum ar fi versiunea de Praslea cel Voinic de mai jos.
    https://youtu.be/hndgJZ8JSRw
    Dar dacă nu, merge și citita, sau un YouTube audio, că și părinții sunt leneși și si ei ar vrea să asculte poveștile.

    Altfel,am trecut de jumătatea primei cărți din Legendele Olimpului, una veche ponosita și nu prea bine închegată, scrisă de Alexandru Mitru, pe care eu am citit-o acum… 20 de ani, cred.
    Am început acum doi ani când eram prin Rhodos și ii explicam cum e cu Zeus.

    Nu știu dacă sunt toți copiii așa dar nu cred că se bucură numai la chestii cu nave spațiale și vrăjeli de vremurile astea. Dacă le citești ceva cred că sunt dispuși să asculte, că nu e vorba de pus botul. Doar nu mă aștept să creadă copilul că există mere de aur și palate care încap într-un mar, dar i-ar plăcea să existe, cum și mie.

    Povestea de bază pe care o spun din memorie, cu intonație și mi-ar plăcea să existe o animație bine făcută pe care aș cumpara-o ( mă gândeam să fac eu, dar la chestii de grafică și modelare nu-s chiar priceput) e “Tinerețe fără bătrânețe…”
    Nici nu mă mai lasă să i-o spun ca deja înțelege substratul legat de timp, trecut, nostalgie și gustul amar îi stoarce lacrimi. Dar îi place, știu că da.

    Cred că depinde de copil, totuși.
    Eu i-am băgat pe gât primul LOTR înainte de a face 6 ani după care nu am mai scăpat până nu le-am văzut pe toate, cu tot cu hobbit. Asta după ce ne jucam Heroes 3 de când avea vreo 3 ani și jumătate ( zice facebookul) și știa deja de bătălii epice, elfi, dwarfi și alte creaturi.

    Și pe urmă ia și joacă-te de-a Legolas și ce dubiosenii ii mai debita imaginația derivat din poveștile alea.

  3. In copilarie eu nu functionam fara povesti. Si acum ai mei imi scot ochii pentru cat i-am torturat in sensul ca nu se publicau carti pe masura a cat imi citeau ei mie si asta dupa ce epuizasem si folclorul ambelor perechi de bunici. Si de parca asta nu era destul, povestea nu putea fi repetata pentru ca cica aveam o memorie diabolica(eu nu-mi amintesc;-)) si voiam mereu povesti noi. Ba da nici nu clipeam cand ascultam la ele.
    Iar pe astia mici de acum ii vad foarte neastamparati asa, gen n-au rabdare de nimic si sunt enervanti.
    Gen chiar recent am avut o conversatie cu vara-mea in legatura cu al ei copchil despre care i-am zis ca i-l trimit politicos in pixda ma-sii.
    Pughibala m-a terminat de nervi cu sapte mii de intrebari in timp ce io citeam, ia-ma in brate, fa masajel pe cap, vreau si io niste cacao cu lapte si mai citeste-mi una ca nu mi-e somn. Why? Am zis ca or avea astia dreptate cu teoria conspiratiei au scapat prea mult aluminiu in vaccinuri, au injectat odrasla cu formaldehida.
    Vara-mea zice ca asa e el curios si istet din fire si e un copil precoce (in traducere e maniac, hiperactiv si strica absolut tot pe ce pune mana plus ca eu cred ca nu doarme niciodata doar amorteste asa din cand in cand)

  4. Pai stai, una e una, Alta e alta. Eu nu am zis că scapi de ei seara de seara cu povești și gata. Așa am fost și eu, tiran, cum descrii tu aci, așa sunt și ei.

    Trebuie să vopsesc iarăși pereții prin casă ca sunt albi și ii ia drept canvas, sunt tot mazgaliti. Câteodată îmi vine să le fac detartraj cu caloriferul, dar deh, copii și Norvegian way FTW.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.