E o glumă titlul, dar ideea e simplă.
Fu nevasta cu un copil prin lume și veniră acasă agățate de o carte pentru copii.
Intitulată stereotipic “Palatul Poveștilor”. 25 de lei.
ISBN: 978-606-8451-237.
Am văzut coperta si-am zis: ok merge, hai sa vedem.
Deschis instinctiv la a doua pagină și văzut primul paragraf.
Bă, jocuri pe calculator 💻 / palatul Poveștilor? Wtf?
Ok, ignore, apoi: “surorile sale Nectaria și Iustina” . Ceva e în neordine aici…
Dat la pagina.. Nu știu, pe la jumătate și citit de acolo.
“Pe monitor ii apare o imagine (…) Trecuse la nivelul 11.
Bă, ce drac de carte e asta?
Dau la final și văd :
Editura Areopag. Ceva cu cruce. Nu e de bine 😁.
Tipar: Tipografia Nektarios Botoșani. A-ha, de aici Nectaria!
Recomandată ( urăsc chestiile astea) de Asociația Educatorilor din România.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului..Bla Bla.
Asta e de rău. Banii noștri se duc pe apa Sâmbetei.
Nerecomandat de mine. Poftiți de cumpărați, așa crește Catedrala Mântuirii Neamului.
:-)))Deh daca tata-sau scrie pe blog in loc sa scrie acolo un basm ceva la copil.
Dar asa ca fapt divers, copiii zilele astea mai functioneaza cu povesti? Ca nu pot sa-mi imaginez ca mai pune cineva botu’ la Praslea si merele de aur .
Copilului nu-i plac exercițiile mele de imaginație . :). Nici nu mă aștept. Copiii (cel puțin ai mei) mai funcționează cu povești, dacă le citești. Sigur, ca prefera ceva animat cum ar fi versiunea de Praslea cel Voinic de mai jos. https://youtu.be/hndgJZ8JSRw Dar dacă nu, merge și citita, sau un YouTube audio, că și părinții sunt leneși și si ei ar vrea să asculte poveștile. Altfel,am trecut de jumătatea primei cărți din Legendele Olimpului, una veche ponosita și nu prea bine închegată, scrisă de Alexandru Mitru, pe care eu am citit-o acum… 20 de ani, cred. Am început acum doi… Read more »
In copilarie eu nu functionam fara povesti. Si acum ai mei imi scot ochii pentru cat i-am torturat in sensul ca nu se publicau carti pe masura a cat imi citeau ei mie si asta dupa ce epuizasem si folclorul ambelor perechi de bunici. Si de parca asta nu era destul, povestea nu putea fi repetata pentru ca cica aveam o memorie diabolica(eu nu-mi amintesc;-)) si voiam mereu povesti noi. Ba da nici nu clipeam cand ascultam la ele. Iar pe astia mici de acum ii vad foarte neastamparati asa, gen n-au rabdare de nimic si sunt enervanti. Gen chiar… Read more »
Pai stai, una e una, Alta e alta. Eu nu am zis că scapi de ei seara de seara cu povești și gata. Așa am fost și eu, tiran, cum descrii tu aci, așa sunt și ei.
Trebuie să vopsesc iarăși pereții prin casă ca sunt albi și ii ia drept canvas, sunt tot mazgaliti. Câteodată îmi vine să le fac detartraj cu caloriferul, dar deh, copii și Norvegian way FTW.