O pensiune și un hotel

Deja se face luna de când am fost la un… umm,  n-am voie să spun. Am fost așa prin țară cu nevasta de toartă și m-am întâlnit întâmplător cu aproape toți colegii la aceeași pensiune. După care am plecat cu nevasta până la Sighișoara.

Deci , Pensiunea.

Se numește Tamina și este un complex turistic în Timișul de Sus ? Sau de Jos? Puii mei , cand mergi dinspre Predeal înspre Brașov, prima localitate.

Nu ai să vezi vreun semn care să-ți spună ”Bravo, boss! Ai ajuns la  noi, descalecă acum.” Pui pe harta spitalul de psihiatrie din Timișul cu pricina , mergi cum îți  impune GPS-ul , iar când ajungi pe lângă,  peste drum de pensiunea Gil ( sau poate cu doi ”l”) – că pe asta scrie, este un drum , mai mult o alee în pantă, către pensiune.

Sau coordonatele astea :

Panta se lasă până la poartă, chiar și mai încolo, doar că trebuie să te oprești  și sa ceri să ți se deschidă.

Sunt,  parcă, două vile în această curte, locuri de parcare destule.  Mi-a plăcut că accesul la locurile de parcare s-a făcut pe o alee, care avea două căi pavate cu beton amprentat , pe unde merg roțile. În jur e iarbă și pantă și în zilele ploioase nu ai putea urca fără cauciucuri potrivite și cu tracțiune pe 2 roți, sunt sigur.

Vila arată bine.Și de-afară și dinauntru. Am ajuns acolo în timpul Campionatului European de Fotbal și am observat că erau 2 plasme mari ( la vila 1, unde eram cazat eu) . Știu că nu mai există plasme de 1000 de ani, LCD-uri d-ăstea noi. Frumos, atât că nu prea m-au interesat meciurile.

În cameră era tot așa LCD, nici nu l-am pornit , presupun că erau și ceva canale. Camera pe care am avut-o eu, la parter, e mare în sine, avea și un pat ”foarte” dublu făcut din 2 mai mici. Arăta absolut decent dar echipată mai sumar, ca de pensiune. Prin asta zic că am găsit în camera doar două prosoape, după marime – mai de mâini, așa. Am cerut doamnelor care ne serveau prosoape mai mari  și mi s-au dat, deci n-ar fi o problemă. Setul de sapun/ gel de duș e unul ”de bază”,gen dacă nu ai nimic cu tine sau dacă ești mai puțin pretențios decât un soldat în misiune sunt ok.

Baia e cu cabină de duș, nu cu folie, big like – sunt obsedat de asta.

În cameră prize libere  puține, una, din care am scos o veioză, să îmi pot încărca diverse.

Prin curte vei vedea căprioare, la fel ca pe site-ul lor, pe post de mașini de tuns iarba. Frumos, liniștitor.

Jos, lângă râu au un teren de sport multifuncțional de tenis/fotbal/volei/baschet și diverse mingi și rachete.

Mai au un turnuleț construit frumos și o terasă + grătar. Mai dețin  ATVuri pe care le închiriază ( organizeaza diferite evenimente de divertisment la o altă vilă mai sus pe munte)  și niște vehicule militare 6×6, despre astea mai încolo.

Tot în curte am văzut un lac cu păstrăv , foarte frumos și foarte gustos :).

Cam asta ar fi cu logistica.

Serviciile.

Cateringul a fost ok. Nu am reproșuri. Nu au fost toate mâncărurile pe gustul meu, dar asta nu înseamnă că nu ar fi fost bune. Unele au fost de-a dreptul delicioase, cum ar fi o anume supă pe care am lins-o după ce am coborât de pe munte pe jos .

Legat de băutură, era bere la draft, rece, legat de cât de bună nu sunt în măsură să ma pronunț că nu îmi place berea în general. De sete a mers. Vinul a fost ok. Ăla roșu a fost chiar bun.

Legat de servire, se mai supărau doamnele de la bucătărie din când în când, e probabil complicat când ai vreo 30 de oameni pe cap nu neaparat cei mai organizați când e vorba de program și de ore de masă, în parte și din cauza lor ( revin), dar ne-au servit. Nu am fost refuzați cu nimic.

Cea mai mare problemă pe care am auzit-o a fost căldura. La sfârșit de iunie , la altitudinea aia ar fi ok în camere, nu ar fi nevoie de aer condiționat. Asta dacă nu ai porni căldura prin calorifere, care la anumite camere nu se puteau opri. E un real mister de ce ai da căldură în jumătatea verii, probabil ceva legat de funcționarea centralei de apă caldă menajeră, pe de altă parte e aiurea să nu poți opri căldura în camere.

În prima noapte s-a plâns lumea moderat. În a doua , cum bețivăneam eu pe la 3 noaptea într-un grup restrâns, un coleg a venit transpirat lac căutând un administrator că murea în cameră. Amuzant, dar nu prea. A venit cineva la ora aia și cred că au rezolvat-o.

Evenimentele.

Am participat la  o excursie pe munte pentru tras cu arcul , paintball și tiroliană. Recreative. Mai întâi ne-au spus că nu avem voie cu mașinile personale , după cum impune și un indicator pe drumul forestier. Deși niște colegi au venit cu mașinile din dotare și bine au făcut, spre deosebire de mine.

Ei au două motorizate militare 6×6 , foarte vechi , niște ATVuri și niște buggy-uri. 6×6-le  e atractiv , trebuie să recunosc, așa ca am luat consoarta de mână și am sărit în primul. Carele , fiind un motor vechi pe benzină s-a stricat săracul. Crecă jiclorul, că nu se mai alimenta și era un motor pe benzină  vechi-vechi-vechi… În fine, după mai multe încercări, pe la jumătatea drumului , am descălecat și am plecat pe jos. Frumos, natură, în zece minute a venit cealaltă mașină și ne-a urcat.

Trasul cu arcul a fost fain  mulțumită faptului că și-a adus un coleg un arc mai bun și mai mișto decât al lor. Da, aveau UN arc pentru 30 de inși. Ehm, asta e.

Pentru paintball aveau, ce e drept mai mult de un echipament, ar fi fost ilar. S-au strâns de doua echipe de câte 6. A fost frumos, ne-am tăvălit , ne-am făcut vânătăi, ca la paint-ball.

La tiroliană n-aveau cască așa că mi-am prins puțin părul în scripete, dar asta e , vina mea, cine dracului mă pune să nu las capul la cutie. Cum zicea un tip care m-a ajutat să cobor ”deh, dacă nu ști fizică!”, gen , îmi venea să-i fut un tratat de mecanică cuantică peste bot, dar în fine. A fost frumos și aia.

Coborârea a fost faină, că cu o mașină stricată, a fost vorba că plecăm pe rând. A plecat prima mașină și urma să se întoarcă să ne ia.  Noi am așteptat circa 15 minute și am plecat pe jos în ideea că ne întâlnim cu ei pe drum.  Și bine am făcut , că ne-am întâlnit cu ei peste 1 ora și 45 de minute, aproape de baza muntelui , când urcau ei cu alt grup. Ne-au spus să îi așteptăm acolo, că vin ei și ne ia. A-ha. Da. Au venit în încă 15 minute când ajunsesem la 5 minute de complex și n-am voit a ne mai strica onoarea mersului pe jos. Acum , nu că ne-a stricat o plimbare , eram la munte , tocmai bine să ne vină foame, doar că mi s-a părut un pic – un pic  problematic, pe linie de organizare, să zic așa. Alți colegi au folosit alte cuvinte.

Ca experiență a fost ok, cu tot cu micile probleme de organizare.

Ah , hotelul. Ehm. Alta data. E tarziu acum.