Asta întreb la fiecare interviu de job în românia. În sinea mea, firește

Acest articol este doar pentru a distribui informatia de pe tolo.ro  care zice așa:

”DIFUZAȚI ACEASTĂ FILMARE PENTRU CĂ SPITALUL DE ARȘI A AJUNS SĂ OMOARE OAMENI ȘI CEVA TREBUIE SCHIMBAT!”

Ăsta e fontul de pe site-ul cu pricina și îmi e lene să-l schimb, nu vreau să fiu panicard, că nu e nicio panică.

Pentru mine nu e o surpriză că într-un spital poți găsi pe un pacient aproape la fel de mulți viermi ca pe un câine ce zace pe marginea drumului. Chiar nu e! Nu mă înspăimântă titlul ăsta , m-am obișnuit cu frica asta de mult și fac tot ce pot să nu ajung la spital.

Aproape că aș face și facultatea de medicină, să mă tratez singur.

Este costul  pe care mi-l asum pentru că stau în România.

Toată lumea știe că patriotismul meu (lipsă ) este epic. Gen , dacă se pune în discuție rachetarea țării cu un pachet de nucleare, până la punctul la care nu mai crește nici picior de ”dac liber” pe aici , aș aprecia să fiu anunțat  cu 48 de ore în avans ca să apuc să plec. Nu, bă, SRI, nu sunt un radicalist, nu fac rău nimănui, doar că nu ma poate nimeni face să-mi pese. Cum ar putea, în situația asta.

Și vine întrebarea. De ce stau aici, totuși?

Sunt un zgârcit și jumătate , cam tot ce e important pe aici încă e, per ansamblu, mai ieftin decât în țările civilizate. Nu plătesc impozit pe venit pentru salariu ( da, ca un handicapat , ITst, deh – plătesc în schimb o sumă importantă pentru sănătate), îmi e relativ posibil ( nu ușor, facil) să am o viață civilizată în mizeria asta, când la firma unde prestez se vorbește de opțiuni în alegerea unui pachet medical privat  și de alte facilități. Deci, de aia stau aci, băh. Că sunt zgârcit , probabil pe termen lung asta se va traduce în prost, fraier –  și că statul român poate să mă cumpere cu atâta lucru , la fel cum poate să-i cumpere pe votanții PSD( PNL, PDL) cu 10% la pensie din veniturile pe care le generează handicapații  wannabe,  ca mine , precum și cei cu orice alte businessuri. Europa ne plătește cu juma de mână prin subvenții, proiecte de infrastructură să stăm aci.     Încă nu am gasit EL Dorado-ul care să-mi ofere o margine substanțiala financiar ca să îmi fută un șut în cur. În corelație cu Brexitul, posibil să mai stau pe aici, dacă nu se împute încă și mai tare cocina. Deci d-aia.

Dar ceilalți? Mă întreb ce te prostește să rămâi în țara asta când nu ești în situația mea. Când te uiți la mine și mă scuipi în mintea ta, că nu plătesc impozit, că e anormal ca ție să îți ia statul bani mai mulți decât mie , deși poate câștigi mai puțin ( ce pula mea de socialism mai e și ăsta, poate te întrebi), că de aia nu are statul bani, că nu plătesc eu impozit.

Adică , eu d-abia – d-abia stau aci că statul face eforturi să nu găsesc prea ușor o combinație mai bună. Vrea să mă țină că dacă producție nu prea e  și banii de facilități sociale pentru votanții cu două mâini vin din servicii ar beli pula să plece și astea.

Dar tu?

Probabil că e același lucru. Ne-am obișnuit toți cu jegul, cu faptul că suntem mâncați de viermi zilnic.

Și nu, nu cred că dezvăluirea lui Tolontan va schimba ceva. Nu are cum. România e genul de țara pentru  care trebuie să întrebi ce-mi dai ca să mă duc acolo, genul de țara în care Făt Frumos  nu s-ar fi născut niciodată, pentru că , în afară de tinerețe fără bătrânețe ar fi pus, firește , condiția să nu se nască aci, doar nu ar vrea să își petreacă viața de prinț încercând să plece.

Întrebare pe care ar trebui să ți-o pună  orice copil  înainte de naștere:

-Mamă, unde vrei să mă naști?

-În România, fiule.

-Hai să te împrumut 300 de euro să mă avortezi, mai bine, la privat, că la stat riști să mori în timpul procedurii.