În Roma.

Roma e antică și acum

Probabil că am să mai scriu câteva articole despre Italia. Așa că încerc să o iau pe bucăți. E prima dată când ajung aici, “la săracii ăștia” și sper că și ultima. Am să revin pe parcursul articolelor cu referințe.  

Italia nu e urâtă.  Adică natura.  Dar, ca și România,  păcat că e populată.  

Am aterizat la Roma, că era mai ieftin și mai potrivit ca timp zborul acolo și e util zic, să văd și eu cum arătau strămoșii noștri,  pe linie paterna. Că înțeleg ca Decebal era mama, în relația asta. 

Așa, și am luat eu autobuzul de la Ciampino către Roma Termini. Eu plănuiam să merg cu trenul, da’ stația în aeroportul ăsta e… 4 km mai încolo, cam ca la Otopeni. 

Orașul ar fi frumos,  dacă. 

 Dacă ar fi mai întreținut.  Clădirile au arătat cândva frumușel, când or fi avut ultima oară fațadele renovate și vopsite. Poate le izolează și ei cu polistiren și pun termopane cu fonduri europene, ca rudele lor sărace.  

Adică,  le mai trebuie niște sute de milioane de euro investite în fațadele alea și, sincer, nu știu exact ce îi ține în loc, că eu am plătit la hotel și taxa de turist 8 Euro pe zi de persoană.  Dă-te în pula mea de oraș turistic, dacă doi inși plătesc 32 de euro pe două zile ( sunt mii de turiști zilnic) și tu nu ai bani să faci totul lună! 

Erata: 16 EUR/2zile/2 pers.

În București mai înțeleg, că plătesc anual dublu de atât la un apartament cu 4 camere și din pulă turiști.  

Și dacă nu ar fi praf, nu ca prin București, dar aproape.  

Și dacă nu ar mirosi a pipilica pe lângă Gară,  dar și prin alte locuri – unele. 

Și dacă nu ar dormi câte-un boschetar la fiecare colț de stradă, ce vrei, vremea e prietenoasă. 

Și dacă nu ar fi 30 de grade la prânz în mai. 

Și dacă nu ar fi îmbâcsit  de turiști.  Asta de mai jos e Fontana di Trevi,  sau așa ceva. Nimic epic, cum ar fi Coloseumul, să zicem. Acolo era moarte; revin.  O pișătoare și niște bolovani. Iar ăia sunt turiști care se uitau,  lobotomizati, cum curge apă și atât, că nu era vreun show sau vreo femeie dezbrăcată pe acolo. Și făceau poze, normal. 

Și dacă inițial suna vag interesant să locuiesc într-un oraș turistic, să văd fântâna asta pe geam, să zicem, parcă nu e deloc atractiv să mă uit pe geam și să văd zilnic 1000 de turiști cu ochii beliți, printre care și niște vânzători de nimicuri, plus hoții de buzunare aferenți. 

Mai departe cu turismul în Roma,  care, după părerea mea e un hoax cam de la un cap la altul, cu mici excepții. 

Am plătit 46 de euro pe 2 bilete de-o zi de “sightseeing tour”. Autobuz de ăla cu etaj care te duce prin locuri și te urci, sau cobori, când și unde vrei tu. Lasă prețul și faptul că ieșeam la fel dacă mergeam cu Uber, la cât de puțin l-am folosit. Altele sunt problemele,cum ar fi că 30 de grade sunt, dar aer condiționat nema. 

Sau că în orice stație coborî, repet oricare, sunt gagii care sar călare pe tine să vândă diferite nimicuri la suprapreț. Bă, grămadă, nu unul, sau doi.  Te bântuie cam cum bântuiau țiganii pe plajele din România,  dar nu acum,  ci acum 10-15 ani, că acum e un pic mai civilizat la noi, privind strict din unghiul ăsta. 

Mai rău ca în Zanzibar, nu cred că exagerez.

Și dacă nu ar fi cam overrated. Adică,  se înghesuie lumea să viziteze Coloseumul, nu știu cat costă,  12 EUR, sau ceva. Din nou, nu suma e problema, ci ce primești de ea: o chestie dărâmata și o buluceala de câteva mii de oameni care se îngrămădesc să o vadă. Într-o zi de miercuri. Nu știu ce poate să fie acolo în weekend și nici nu înțeleg de ce. Că vezi, în toate filmele interesante ( Gladiator, Spartacus…etc) chestia aia e reconstruită pe calculator, pe cum or face-o ăia cu filmele, dar în IRL,  nu. Și mi se spune să dau niște bani s-o văd așa distrusă.  Mie îmi place cu chestii megalomaniace, Casa Poporului, catedrala pulii, chiar dacă sunt bani aruncați pe geam, dar au un rost. Numai să arate și ele într-un fel, nu îmi ceri bani să văd trei pietre dărâmate. Și de banii ăia nici nu faci nimic să arate mai bine. E Roma antică,  înțeleg,  dar hai pe ici pe colo să mai facem ceva, să nu ajungă chiar ruină, zic. Zici că sunt români la treaba asta. 

Iar drumurile în oraș mai sunt și cu gropi și șleauri, că așa au văzut ei la fii lor de peste Dunăre că se poartă. 

Iar fetele din Piața Spaniei nu-s ca ălea din filmul serial pe care l-am văzut eu în 98-2000 pe TVR, nici ca ăla original. S-a cam umplut de strâmbe piața aia. Dar aia e, ce să faci? N-ai ce să faci.

Vatican

După părerea mea singura chestie care merită efortul de văzut pe acolo e Vaticanul. Adică muzeele și Capela Sixtină și, dacă îți plac bisericile, pune și Catedrala aia Sf. Petru, sau ce dracu’ e, biserică, schit, nu mă  pricep. Pe mine mă lasă rece, nu am vizitat-o, dar arată bine pe dinafară. 

De altfel, Vaticanul e,  în general, curățel și arată, evident, mai bine decât Roma. Dacă aș locui în Roma, cred că acolo aș vrea să stau. Nu știu cât ar costa dar presupun ca imens și, probabil, nu merită banii.

Și aglomerat de mori. Și plin de pulifrici care vor să îți vândă chestii la suprapreț. La orice dugheana din Roma vând bilete la muzee și la Capelă cu “skip the line” la 33 euro bucata. 

Mie îmi dau de gândit ăștia care mă așteaptă ei înainte de punctul de unde pot să îmi iau eu bilete să îmi facă, chipurile, un favor. M-am uitat pe net,  biletul e 16 euro, skip the line-ul e 20. 

Le-am tras la muie din principiu, că mă enervează comercianții ambulanți și agasanti. 

Ajuns în Vatican, am mers la poștă,  am văzut că pot să iau de acolo advance tickets ( d-alea skip the line) la 20 de euro. Nu eram sigur că ajută la ceva. Așa că am mers să văd cu ochii mei la ce ajută,  printre zeci de d-astia care voiau să vândă ei bilete și tururi cu ghid. Acum, tururile cu ghid chiar sunt folositoare dacă ești genul. Dar mie nu îmi place să merg ca oaia după un grup. Mă mișc în ritmul meu,  iar pentru info există internet. 

În drum i-am văzut pe ăștia stând la coadă la catedrala pizdii, aia la care nu am fost eu. 

Amuzant? Skip. 

Ajuns la intrarea către muzeu și capelă am văzut că ăia 4 euro pentru advance tickets chiar fac diferența.  Erau acolo, lipiți de gard, în coadă, sute de turiști –  probabil așteptau de câteva luni să intre. Printre ei, restul spațiului era  plin de agenți care le spuneau ce de căcat e să stai și să aștepți în rand cu pulimea (mi-e mi spui, lol) ,  când poți să dai 33  de euro și să prinzi viteză. Eu i-aș împușca pe ăștia,  serios.

Din când în cand se mai îndupleca câte unul și scotea banii. Caractere slabe, ce să le faci. Adică,  coaie, dacă ai luat o decizie,  să te zgârcești la 4 euro, stick to the plan, nu te caca pe tine să dai 17 în plus, ești prost? 

Eu m-am întors frumos la poștă, am luat bilete de 20 de Euro și le-am arătat muie combinatotilor care voiau să mă facă de încă 26 de Euro taxă de fraieri. 

Și așa nu eram confortabil că donez 40 de euro bisericii catolice și brandului lor, da’ până la urma urmei istoria e istorie, cultura la fel.  Problemele mele cu religiile nu pot nega meritele muncii lu’ Michelangelo, Da Vinci si colaboratorii.  

Ok, în zilele noastre când pe toate astea le găsești gratis pe internet pot să spun că nu m-au impresionat fantastic sau că “n-ai mai văzut așa ceva”. 

Carpeta cu “Cina cea de taină”  au văzut-o toți țăranii pe perete încă dinainte de epoca internetului.  Pe aia cu “Răpirea din Serai” nu o aveau la Vatican,  dar cred că asta e altă franciză. 

Mie mi-a plăcut fantastic faptul că ăștia aveau “postere” cu femei dezbrăcate pe tavan. Era tare modă chiar și acum 500 de ani. Bine, nu postere, sculptate, 3D, cum ar veni. 

Bine, acu, faptul că ori nu sculptau ei chiar așa bine, or femeile de atunci erau cam urâte e altă treabă, dar să nu ne oprim aici.

Mai au pe tavan și bărbați dezbrăcați, ceea ce într-o societate rezervată bărbaților ( mă refer la clericimea catolică)  e cam ciudat. Sau nu? 

Cu siguranță să ai copii dezbrăcați pe tavan e suspect. Dar nu în catolicism, desigur.  Sunt îngerași, îi cam excita sfinții, ce să zic, fiecare cu fetișurile lui. 

Trecem mai departe și nu pot decât să apreciez gusturile lui Rafael (cred că el e autorul că era în “Stanza di Rafael”) în materie de femei și vestimentație feminină.  Bă, nu știu ce bordeluri aveau ăia pe vremea aia, dar cu siguranță știau joaca. Așa da!

Să trecem la arta contemporană,  că erau ceva piese expuse. 

Eu vă las pe voi să judecați dacă vă place, dar vă spun doar că copilul ăl mic a făcut cu acuarele,  pe la 2 ani, ceva abstract mai frumos. Când ajung acasă am să pun două poze comparative. Serios, că poate nu știu eu și foaia aia lipită pe ușa glisanta de la “sufragerie” ( la mișto, e cameră de joacă pentru copii, că eu nu îmi permit și nici nu îmi plac sufragiii)  valorează niște milioane de euro și eu nu știu. 

Pe de altă parte ăsta e amuzant.

Sunt și două piese ale lui Dali expuse. Nu știu ce a 🚬 tras ăla prin insulele ălea exotice pe unde s-a plimbat, că se vede clar că avea creierul prăjit,  dar picturile lui îmi plac mult. Și culorile și stilul lichid, sau cum îi spune. 

Dacă vă place Dali le-ați mai văzut pe ăstea pe net. Dacă nu, nu. Nu sunt așa celebre ca aia cu ceasurile. 

Turul s-a încheiat cu salonul auto papal, expoziția “6 cai frumoși”,  sau ceva. 

Mâncarea 

Băi, mâncarea în Italia e bună.  Pula mea, ce-i al lor e al lor, nu am cu ce să îi troleu aici, de asta am și venit, în  parte. Mâncare și vin. 

Au paste făcute în casă, au în Roma, înghețată superbă – mie îmi place aia cu rom. În general toate-s bune.  Atâta că eu aveam o pizdă în cerul gurii mai mare ca una spartă de mamă eroină cu 10 copii și mă durea orice mâncam rece, cald, picant, dulce, sau crocant. Înțelegeți voi. Dar nu m-am lăsat. Am mâncat ca un masochist și-am suferit cu plăcere.  

Ar mai fi, dar vreau să mă bucur și de vacanță.  Apropo, când mă întreabă lumea de unde sunt le spun că din Irlanda. La cum schilodesc ăștia limba engleză nu au cum să își dea seama că accentul e de bețiv de România,  nu de Irlanda. Glumesc, nu am accent de bețiv român.  Doar de bețiv,  așa ca Johnny Depp, dar mai sărac și mai urât, na. 

Send to Kindle

3 Replies to “În Roma.”

  1. Cred că ești doar un încrezut înfumurat. Am fost în Roma și în alte orașe și nu e așa cum spui. Am locuit în țara aia 2 ani și Roma e unul din cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut. Firenze și Veneția mi-au plăcut chiar mai mult.
    Nu se compară cu nimic din România.

  2. Sunt, dar nu “doar” atât.
    Ai uitat să spui și că nu se compară cu Maroc, Tunisia și Burundi.
    Și că italienii sunt oameni minunați după ce ajungi să îi cunoști, etc.

  3. Subscriu la faza cu “Roma e frumoasa, pacat ca e locuita”. Am fost acum 2 ani, la o saptamana dupa atentatul de la Bataclan si m-am plimbat printr-un oras fara prea multi turisti, motiv pt care nu am stat la nicio coada. Eram chiar bulversata pt ca ma asteptam sa petrec ore bune la cozile obiectivelor turistice pe care le aveam de bifat, insa a fost mai mult decat rezonabil. Inca imi amintesc mirosul de urina care persista in jurul lui Termini (nu de putine ori am zarit localnici care urinau pe cladiri/garduri fara nicio jena), de cei mai agasanti pakistanezi care vindeau selfiestick-uri si de cat de greu m-am putut intelege in engleza cu angajatii muzeelor unde am achitat biletul de intrare. Si da, Roma mi s-a parut pe alocuri mai mizerabila ca Bucurestiul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.