Dependență

M-am trezit cam de dimineață și mă uit în gol ca un trainspotter.  Aș bea o cafea, dar am aruncat făcătorul de cafea ieri.

Îl aveam de mai bine de 4 ani. L-am primit cadou la uzina unde lucram. Nu-mi plac cadourile. Nici să dau, nici să primesc. Pentru că dacă primesc trebuie să și dau și-n plus, îmi place să cred că am destui bani să-mi cumpăr singur chestii dacă vreau, nu e nevoie să fiu obligat să le suport costul. Dar așa era acolo obiceiul pământului și nu l-am stricat.

Poate e interesant faptul că înainte nici nu beam cafea. Cam deloc.  Bine, probabil pentru că în România cafeaua obișnuia să fie un jeg împuțit de ți-era frică de ea. Făcută la ibric, sau la filtru, din material prost, fără pic de lapte.  Cine dracului auzise să pui lapte în cafea, când eram eu prin liceu și colegii mei mai beau cafele, ba făcute în casă, ba în baruri. Eu beam bere și vin, nu mă-ncurcam cu spurcăciunea aia, decât daca eram deja matol.

Pe de altă parte prin 2010 lumea deja auzise și pe aici de latte, frapuccino, pulicino, chestii cu lapte și eventual frișcă.

Eh și făcătorul ăsta știa să facă d-ăstea, dar era cam complicat. Eu făceam simplu un espresso și-l stingeam cu lapte.  Partea care făcea cafea la filtru se stricase demult.

Ieri l-am deschis să-mi fac o cafea la espressor, l-am umplut cu apă și cafea și mi-am văzut de treaba. Peste o oră, văzând cana din sticlă goală, m-am gândit că poate am uitat să-l pornesc, dar am observat că ochiul roșu  se holba la mine fix, ca ochii mortului.

Aia e, și-a dat obștescul sfârșit. În liniște l-am demontat de acolo, l-am șters puțin , am  desfăcut  filtrul ăla în care ține cafeaua, că doar nu era să-l las să plece în raiul cafetierelor cu  cele 4 linguri din cafeaua mea,  după care l-am trimis exact acolo.

Și mi-am zis în barbă, că gata, bun motiv să scap de dependența de cafea. Mai ales că nu vreau să dau banii pe altul. Oricum ăsta rămăsese în urmă. În ultimii4 ani cafetierele casnice au devenit la fel de profesionale ca ălea din baruri. Chiar mai. Zici că toți puleții s-au făcut între timp barista.  Acum 4 ani nici nu auzisem de cuvântul ăsta.

Acum mă uit în gol și sug dintr-un pahar cu apă. Nu are niciun gust. Și încă dorm. Dependența de nicotină a trecut în vreo lună, sau mai puțin. Aia de cafea?

 

4 Replies to “Dependență”

  1. Eu nu pot sa inteleg dependenta de cafea decat din punct de vedere al energiei oferite de cafeina. Iar aici exista Cola, pastile cafeina, pastile taurina, energizante… in fine, multe optiuni.

    In rest, daca vorbim de gust, nu inteleg cum gustul cafelei poate oferi placere sau dependenta. Indiferent de unde este cafeaua sau cat de buna este, o Cola are gust mai bun. Indiferent ca e cu lapte de magarita si zahar brun eco sau lapte de migdale sau alea n chestii bagate de marile lanturi in cafea, chiar nu inteleg cum ii poate placea cuiva sa bea dintr-o cafea mai mult decat o Cola, de exemplu. Beau cafea strict ca sa nu dorm pe mine la anumite ore. Nu imi face placere gustul, de nicio culoare. De ce nu Cola? Pentru ca are n calorii. Oi fi eu ciudat. Bine, eu nu inteleg nici berea, cu cateva exceptii. Chestii amare. Pelin!

    1. Dependența nu prea e treabă de gust.
      Mai degrabă de stare, de rutină și reflex.
      Dar gustul cafelei poate oferi placere…dacă îți place gustul ăla. Nici mie nu îmi place în mod deosebit berea, cele mai multe sunt chiar scârboase, dar mai beau, că nu mor :). Uneori apa devine plictisitoare. Da’, în general, prefer vin, coniac. Altora nu le plac ăstea. Din nou, chestii de gust.

      Mie îmi place mai mult o cafea bine făcută cu lapte sau spumă de lapte și fără zahar decât orice cola, sau energizant, care-s ok, dar ai gust de dulce.
      Pot înlocui cafeaua cu cola, dar dacă are zahar nu beau că mă fac ca porcul, iar din cele fără zahar pot să mai beau stevia și cred că nutrasweet, la cele cu aspartam dezvolt reacții alergice ușoare și am renunțat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *