Am fost ieri la poștă să trimit înapoi un card de access pe unde am lucrat.
Contrar așteptărilor mele, la poștă nu era pustiu. Adică, cam era, că au redus din personal. Nu știu dacă sunt concedii sau ceva, dar era o singură tanti acolo și, evident, un singur ghișeu deschis.
Lume? Căcălău. La ora 10 dimineața gen. Ai zice că poate era plin de moși care plătesc facturi. Erau 2. În rest oameni care trimiteau colete. Cam profesional așa. Aveau deja foile de trimitere completate de acasă, fiecare cate 4 -5, minim.
Doar eu eram cu mâna la pulă pe acolo, în rest fiecare cam știa ce face.
Cât așteptăm la coadă văd că vine o dubă a poștei și trage în spate. Aud o doamnă care stătea la coadă :
-Aaaa, a venit mașina!
Dezamăgire totală în grup și toată lumea reverbera constatarea dramatică. Eu credeam că dacă vine mașina e de bine, că ia colete, aduce colete, nu?
Nu. Ăștia știau, experți. Când vine mașina, pentru că e un singur angajat în oficiu și un singur pe mașină se întrerupe serviciul pentru clienți. Descărcare. Încărcare.
Circa 10-15 minute. Eh asta e. Sacul ăla albastru era cu colete, plicuri, ce se mai nimerește .
Eu am pus badge-ul ăla într-un plic și era subțire. Și cântarea puțin. Vreo 36 de grame. Motiv pentru care mă întreabă doamna de la ghișeu :
-Nu vreți să îl trimiteți ca scrisoare?
-Nu e împotriva politicilor poștei să trimit un obiect ca scrisoare?
-Nu vreți să vă spun mai întâi cât costă să îl trimiteți colet?
-Ba da.
-59 de lei.
*Până în UK. Cu tracking number. Pai e bine, zic eu. Nu știu când va ajunge, dar e bine. Cum l-am și trimis.
Săptămânile trecute am primit cu poșta română 3 baterii de Samsung. Din China. Mi le-au livrat acasă. M-au sunat înainte, pe mobil, că nu am fix, să mă întrebe dacă sunt acasă. Poșta Română, băi!
