Roadtrip:3. Budapesta Veneția via Slovenia.

Una la mână:  În Budapesta ăștia cu POI-urile sunt niște lepre.  2 obiective aveam. Muzeul de pinball și o galerie 3D. Orele de deschidere 14:00 și, respectiv, 11:00.  Coaie, ăsta e business? 

A doua la mână: Am vrut să cer pâine în românește la o patiserie, dar m-am gândit nu că nu îmi dau ăia, ci că mă bat de mă cac pe mine, așa că m-am mulțumit să întreb două doamne, în engleză,  unde plătesc parcarea; au ăștia numai parcări cu plată.  Mi-a zis una că nu se plătește în weekend. 

Slovenia e frumoasă în afară de faptul că la benzinărie îți cer 0.5 EUR să te pisi și asta e tot ce pot să spun despre țara asta, de pe autostradă.  
A treia la mână: A trebuit să intru iarăși în sărăcia aia de Italia, de data asta prin nord, că așa e drumul către Spania. La fel de săraci ca și în sud. La o motorinărie Agip erau trei “echipe” de cerșetori.  O babă cu o fată de 12 ani de mână,  o femeie care agita o hârtie de 20 de Euro disperată la pompă , pesemne se făcea că nu poate să plătească,  și o babă care părea țigancă.  I-am luat cu “non parla”, cu nu înțeleg ce vor ăștia cu mâinile întinse,  cu plm. Cică a apărut și coordonatorul tuciuriu într-un bemveu. Ce vreau să zic e că parcă era land of the dead si ăia erau zombii care puseseră stăpânire pe benzinăria aia. Whoa!Whoa!
Veneția 

Am fost aseară în orașul ăla și e posibil să mai merg și astăzi.   Am  o poză sugestivă pe DSLR, poate mai pun și altele, dacă nu mi-o fi scârbă. 

Bă,  eu o înțeleg pe aia cu romantisme, clădiri pe apă,  străzi înguste de dacă mergi doi de mână unul e pe contrasens,  dar probabil nu e pentru mine.  

Cică orașul e construit pe “canale”. Mai exact, pe canalizare. Apa arată și pute ca atare. 

Restaurantele sunt scumpe,  gen 14 euro o cafea și 16 euro o bere în piața San Marco, la bar cu pian. Și era plin. 100 de metri mai încolo preturile sunt “rezonabile”. Cca 140 Euro cina / 4 persoane. Dintre care trei am mancat pizza,  lol. Care a fost bună,  un pic arsă a mea, deh ghinionist, dar tot pizza e, adică junk food stage 1,  nu vreo mare chestie.  Plm eram amețiți de foame, eu unul eram mai leșinat ca-n “Dragoste de viață”  de Jack London. Ș-un pic cam obosiți. După două pahare de bere și unul de vin se mișca pontonul cu mine. Sau poate era de la valuri,  dar nu cred, că nu mai nimeream drumul pe jos nici cu google maps. 

Hotelurile acolo au preturi bășinos de mari, pe afară arată că un cur, cu fațade căzute, iar din ce văd pe geam nici înăuntru nu au cine-știe-ce.  Câte o lustra mare sau imensă care să se vadă de afară, iar în rest goale și-n lumina lor se văd pereții goi și jilavi.

Era un hotel cu parcare mai aproape de San Marco,  la preț sub 200 de parai pe cameră pe noapte. Și mai aveau o cameră.

A nu se înțelege că nu vine lumea de ce scump e. Era plin peste tot, parcările din oraș ( clădiri supraetajate de parcare unde plătești 24/29 euro pe zi) erau pline ochi. Nici hotel nu am mai găsit. 

Asta e parte din fail-ul unei strategii de a căuta hotel pe booking.com în ziua sosirii, după-amiază,  când scad prețurile că există riscul să nu mai vândă camerele. Asta merge în orașele obișnuite, cu componenta de business, nu în Veneția. În orașele suprasolicitate e posibil să nu mai găsești camere și basta.  A mers în Budapesta,  nu a mers aici. 

Am stat în Mestre la unul,  Russott, din lanțul Marriott, cu care are în comun doar literele duble și aerul de vechi. Cică 4 stele, adică așa se spune când dai o japca de 125 de euro pe noapte.  Cafeaua,  nu că e proastă, e o insultă pentru nația lor de cafegii. Automat de cafea care folosește “Ness” la hotel de 4 stele, dă-o în pula mea. 

Mai trebuie să mă opresc o noapte la Milano la întoarcere și sper să fie ultima oară când am de aface cu țara asta.  

Am mulinat vreo 700 km.  Consumul a fost pe la 9.6 l/100km așa,  că am mai condus și eu și că prin Slovenia sunt multe porțiuni cu limitări la 110 pe autostradă, sau la 100 prin tuneluri. 

Lap time vreo 8 ore cu tot cu opriri. 

Send to Kindle

2 Replies to “Roadtrip:3. Budapesta Veneția via Slovenia.”

  1. Deci: in slovenia nu respecta nici mortii limitarile alea de viteza, m-am dat dupa unul cu un bmw pe la 180 asa, fara greturi. Restul 150-160 de control. Singurul loc unde se respecta e unde au radarele alea fixe la intrarea in tuneluri. Asta asa, daca mai ajungi pe acolo.

    Italia: sa imi bag toata pula in ei de saraci obositi cu autostrazile lor futute si cu soferii lor retardati cu tot. Sa mergi prin nordul italiei 500 de km este blestemul europei. Si scump ca dracu, si plin de romani, lool. Am jurat acum cativa ani ca nu mai calc in tara aia, acuma asa a fost sa fie, dar asa benevol pe mine nu ma mai prinzi in cizma.

  2. Nu am condus decat prin Bari/Puglia si Sicilia dar zau ca nu mi s-a parut iesit din comun. Aglomerat, pressing dar tara si Bucurestiul m-au pregatit si pentru asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.