Încă un pic din Veneția.
Am mers cu un tramvai pe o șină cam fără bilet. Și la dus și la întors. Nu că era scump, că aveam 3 euro de căciulă, da’ acolo la stație nu ai de unde să iei, iar în primul autobuz care a oprit erau niște controlori care ziceau că nu vând bilete și că poți să cumperi, dar doar de acolo unde voiam noi să mergem (Piazzela de Roma, sau ceva) . Cum ajungi acolo ca turist nu-și pun ei problema.
De banii economisiți am plătit 80 euro pe jumătate de ora cu gondola, cu un nene care vâslea prin pișat. Frumos, poze mai multe poate mai
încolo, să ajung la un wifi.
După plimbare hai să bem o cafea bună, dacă aia de la hotel era execrabiloasa. Am găsit o terasă la umbră unde ne-am așezat și am cerut o cafea. Ne-a dat, nu cafea, ci afară, că acceptau doar clienți care voiau să ia prânzul.
Așa că am cautat o cârciumă care să vrea să ne dea doar cafea. Am găsit și 3 dintre noi și-au luat și ceva de mâncare. Și-am cerut și niște apă minerală naturală, gen apă plată. Cafeaua a fost bună, cam tare dar bună. Apa ne-a adus-o într-o sticlă rouată, rece, dar desfăcuta. Am realizat imediat și de ce. Că avea gust de canalizare. Pula mea, nu-s sigur nici măcar că era de la robinet, deși cred că da, că era clară.
Să le iau nația în pulă, dar nu chiar acum, că nu am terminat încă.
La plecare ne-am luat bilete de la automat, că nu suntem milogi, nici nu facem gambling pe banii noștri. Am selectat 4 călătorii, a dat cineva cu cardul și a ieșit un carton cu 4 călătorii.
Pe care am reușit să îl validam doar pentru o călătorie, oricâte stele, plusuri și minusuri am apăsat pe aparatul ăla. Nu scria nicăieri cum sau dacă poți valida călătorii pentru mai multe persoane pe același carton magnetic. În nicio limbă. Până și pe RATB poți face asta, sunt indicații și e relativ ușor oricum.
Așa că am mers tot pe nașpa, cel puțin 3 dintre noi.
Dă-i în pula mea, cu alte cuvinte, sau chiar cu astea.
