Nu tuturor păcătoșilor li se iartă păcatele

Da, e de trolaj.

Am primit un tip de la sotie că a mai murit un copil în timpul litaniei de exorcizare și exonerare de răspundere pentru păcatul originar, cât și a celor moștenite și provenite din transmiterea Karmei din tată în fiu, de tipul “să moară familia mea”  , adică în timpul slujbei de botez, mai pe scurt.

Cel mai mult îmi place acest pasaj dintr-un articol :

Sâmbătă, în jurul orei 16:20, preotul a băgat copilul în cristelniţă de trei ori, cu pauze de câteva secunde. După terminarea botezului, preotul a constatat că bebeluşul este în viaţă, mai ales ca acesta plangea. Când au vrut să-l îmbrace, însă, rudele au observat ca bebeluşul nu mai respira. 

Undeva între bebelușul plângea și  momentul în care au vrut să-l îmbrace, păcătosului i s-a rupt filmul și presupun că preacuvioșii părinți și nași nu au observat deoarece, în acele momente pioase, erau preocupați cu cele sfinte,  abținându-se de la problemele lumești și lăsând copilul în grija domnului, așa cum se și cuvine.

Motiv pentru care domnul l-a și luat la el, probabil, deși se prea poate ca păcătosul să nu se fi lepădat de satană și să nu se fi lipit de el taina și revelația botezului în scurtele momente de imersie.  Parerea mea e că trebuia să-l țină mai mult și cu pauze mai scurte, sau fără, să sperie mai bine dracii din el. Da, așa funcționează empatia mea. Cu anti.

Vorbind măcar vag serios,  in ciuda textelor din diferite articole, înțeleg că nu s-a determinat, încă, o legătură cauzală între șocul botezului și moartea copilului ( posibil prin sufocare cu lapte regurgitat), ci maxim, în momentul ăsta putem vorbi de ceea ce Jung  si Pauli ar numi  sincronicitate – evenimente inlantuite acauzal.  Copiii pot muri oricând  (silogism) și din foarte multe motive (truism), dar, dacă vrei poți limita  posibilitățiile, eliminându-le pe cele inutile de la suspiciunea de a produce sincronicități ca asta.

Desi, in umila mea parere, care nu se ridica la valoarea  teoriilor astora doi, dar totuși, sincronicitatea e o observație empirică a unui proces cauzal care nu poate fi identificat (încă).

Ceea ce vreau să zic e ca atunci când iți duci copilul în casa domnului ia în calcul că există și posibilitatea ca domnu’  să nu-l primească, sau să ți-l ia de tot din custodie, depinde cum privești lucrurile.

Eu parcă prefer să-i văd în siguranță , în grija satanei, chit că-și dezlănțuie demonii asupră-mi oricând doresc și că nicicum nu-i pot face să împărtășească valorile creștine precum supunere și respect față de părinți, frică de Dumnezeu și să-i fac să mă creadă fără să ma cerceteze și să mă încerce pe toate părțile.

Dacă-i voiam în paza domnului, nu-i mai făceam , că-s convins că poate să-și facă singur copii, cum altfel apar popii și Isus Cristos, să nu uităm de ăsta.

Send to Kindle

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.