Bancnote muzicale. Sarac intr-o tara saraca

Nu-i nimic de politica si economie in textul asta.  In caz ca aia cautati, gen.

Eram candva in vacanta si nu mai stiu despre ce vorbeam,  da-mi aduc aminte c-am auzit-o zicand ca o sa avem destui bani atunci cand o sa putem merge la un concert fara sa planificam asta.  Mi se parea ca-i amuzant , ca putem face asta.  Doar ca nu cred ca se referea la genul ala de concerte gen  Stefan Banica, sau d-alea de vezi prin Bucuresti.

Nu mi-au placut niciodata concertele alea tipice. Sau, oricum, nu alea in aer liber, gen stadion, cu 50 000  -100 000, de spectatori unde se vede artistul cam cat omul de pe luna de mic si unde l-auzi cantand tot ca pe banda, adica prin boxe,  si mai unde ii auzi p-aia din jurul tau cum se  pisa pe muzica pe care vrei tu s-o asculti, dar ei se simt bine, murir-ar toti stransi de gat acum .

De-aia nici nu merg. O  melodie pe youtube, eventual furata de pe youtube, mi se pare beton. Am mai fost, foarte-foarte rar, la concerte in spatii inchise, reduse cu artisti mai necunoscuti, al caror public poate sa incapa intr-o sala, na. Sau cu Tudor Gheorghe. Ala imi place si ma doare in pula de parerea voastra despre el. Sau despre mine ca-l ascult.

De la concertele Metallica si Michael Jackson din anii ’90 (? e intrebare) nu cred ca am mai auzit de vreun concert prin Romania care sa ma intereseze. Vorbesc de artisti mai seriosi, nu de concertele t-short la care mergeam si prin discoteci, ca eram eu megafan. Da, ba, am cumparat si albume originale, in perioada aia in care lumea n-avea bani nici de paine originala. Lua d-aia de la turci.

A fost parca o data un concert Tarja Turunen si cred ca era si in sala, da’ aveam nu mai stiu ce de facut; cre’ ca eram ca si acum arestat cu munca prin vreun hotel dracu’ stie pe unde.

Sunt putini artisti care m-ar face sa-mi misc curul sa-i aud live acum, mai mult decat atat, sunt putini  la care  as putea sa merg cu doamna de mana. Adica, sa-i placa si ei, nu sa  vina acolo din datoria de consoarta, sau invers.  Ca oricum ar fi,  ma indoiesc ca vine s-o asculte si s-o vada pe   Yolandi Visser  si alte zdranganele de fricalaci pe droguri.  Sau   tanguiri dubstep de trepanati.  Sau Bjork. Adica d-alea hipsteresti,  de care ascult eu.  Asta DACA ar canta aia p-aci. Dar nu canta, ca ce sa caute, doar nu vin special pentru mine, care le piratez munca mai ceva ca Jack Sparrow.

Da-s unii,  Julia  Stone si Angus ( sau invers, plm),   care ne plac amandurora.  Acum parc-au mai strambat putin portativul, dar are gagica aia o voce in piesele mai vechi de pot sa ascult ore intregi pe repeat.  Putem . Problema cu ei e ca-s australieni. Si ca n-o sa cante in veci in Romania.

Dar am vazut, intamplator si recent, ca  aveau tur prin Europa.  Bai, au fost de luna trecuta si pana luna asta prin vreo 10 -12 orase din UK, Franta, Germania si  Olanda toate cu aeroport. Da’ n-am fost in stare sa nimic. Ca-i prea din scurt, ca pula mea. Lamentari.  Nu mai tin minte cum am ajuns la concluzia asta, dar mi s-a parut cam complicat de pus in calendarul meu si si cam scump sa platesc vreo 500-600 de euro pe avioane, si inca pe atat pe hotel, bilete si ce dracu mai costa pe acolo.  Ca cam au fost multe vacante anul asta. Ca bani si motive. Sau invers. Am o vorba pe tema asta: Locked in safe mode. Sau “save mode”.

Wrong.  Sarac, zgarcit si limitat de viata-ntr-o tara saraca.  In care n-au sa fie niciodata destui oameni ca min,e ca sa vina cineva sa cante pentru ei.

Si-mi dau seama de asta acum cand ma gandesc ca astia s-au dus in treaba lor prin US si de pe unde sunt ei, dracu’ stie cand se intorc, iar cu banii pe care nu i-am platit nu mai pot sa-mi rascumpar greseala. Se numeste cost de oportunitate. Pot, insa, sa le piratez in continuare muzica. Aia, da, atat.

Asa ca doamna a avut dreptate. Inca suntem saraci.  “Totul pare mare atunci cand esti mic. Nu-i nimic.”

Back to work now!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *