Mai la Nord. Next.

Voi unde vă petreceți iarna? Eu iarna trecută, cel puțin partea aia când e ger în România,  mi-am petrecut-o în Oxford. Boierie.  M-am vaitat eu de vreo două ori, dar văzând cum deszăpezea soția de zor și făcea cărări prin fața blocului – pula mea, să nu vă aud, am stabilit că femeile sunt egale cu bărbații și mai e și mașina ei,  nu mă interesează – am conclus că e o iarnă de succes.

Această poză memorabilă, adică am să mi-o aduc aminte dacă nu îngheț aci, se intitulează ”  Vai de pulicica mea, ce frig e!”,  sau “cine dracului mă pune să stau până la 7 la muncă!” E miezul nopții gen. Și indienii pleacă la 6 acasă.

Telefonul zice ca sunt 9 grade, dar cred că i s-a stricat semnul de minus, că mă violează un vânt și-n cur și printre gingii, de cred că deturnez autobuzul și oblig șoferul să mă lase la ușa hotelului.

Dar e bine că peste o săptămână și jumătate ,  când vine geroaica,  scap. Scap și mă duc și mai la nord.  Adică, cică proiectul următor e remote, ceea ce nu-i neapărat bine, că înseamnă că fac iarna în România,  unde e mai al dracului decât în Copenhaga, dar cum asta nu e de ajuns, mă cheamă și pe la ei,  adică la vreo 500 km mai la nord de CPH.  În Suedia, să văz și eu suedezele alea albe și cu mustăți blonde. Asta dacă s-o vedea ceva, că presupun că în decembrie, la capătul Pământului, e beznă de nu vezi nici cu becul aprins.

Când te gândești că am refuzat un proiect în Helsinki că am zis că e prea frig iarna și că nu e fix în oraș și e de închiriat mașină,  vreo 50 km. Lol. Bine că m-am dus la ăștia care nu-s decât cu două ore de condus mai la nord de aeroport și tot cam atât și mai la nord de Helsinki.

Bonus,  mă întâlnesc cu un prieten indian care anul asta se vaita de frig la -3 grade Celsius în Birmingham,  cu două geci pe e el și fular. Zicea că moare. Acu’ s-a dat dracu’.  Garantat.