Uniforma școlară și iluzia egalității

Iar începu școala în România , iar e nebunia cu conformismul la uniforme, iar iau foc părinții care că de ce să poarte, care că de ce să nu.

La vârsta asta, nu mai sunt nici pro nici contra. Când am fost eu la școală, am fost principial contra, dar multă vreme am purtat uniformă, ca îmi cumpărau părinții oricum, alte haine de școală ( adică mai bune așa, să nu par prins de pe Olt) n-aveam și oricum, ăia care nu veneau în uniformă erau ”doar săracii”. Ghilimelele sunt pentru că și eu și vasta majoritate a celor din școala aia eram săraci de puțeam – la propriu, că de unde dracului apă caldă și deodorante și iarna te spălai mai așa, cu frică – doar că erau unii mai săraci care nici bani de uniforme n-aveau. Zic de școala generală – la liceu a fost mai liberă treaba.

Mai liberă, în sensul că nu veneam chiar în ”treling”, sau pantaloni ciuruiți.

Uniforma are sens în anumite contexte. Uniforma creează iluzia egalității și ajute copiii să discute de la egal la egal, din punctul ăsta de vedere are o utilitate. Nu vă excitați, tot există alte criterii de separare pe grupuri sociale – acolo unde se întâmplă să fie în aceeași clasă și școală copiii din clase sociale diferite și cu venituri diferite .

Ce nu se vede e că doar în România sunt șanse să se întâmple asta, din mai multe motive, printre care și părinți cu bani care fac două lucruri, nu știu dacă greșite.
1) Nu se preocupă să-și izoleze copiii de sărăcime și să-i ducă la școli pentru bogătani.

2) Nici nu se preocupă ca copiii lor să se încadreze în standardele aparente ale celor care merg la școala aia, ba, intenționat merg pe show off.

În teorie, a doua parte, cel puțin, pare un aspect de criticat. În practică e educativ. Copiii din alte țări sunt deja separați social în școli, iar unde nu sunt, sunt forțați la un conformism, care poate-i ajută social, dar le crează iluzia că-s egali, iar pe urmă nu înțeleg ce li se întâmplă.

Când ești coate-goale și-l vezi pe ăla îmbrăcat cu Balenciaga se întâmplă două lucruri.

1. Te trezești la realitate destul de devreme, știi că unii oameni în lumea asta sunt privilegiați și că au cumpărat acces și trebuie să te preocupi despre cum te descurci cu asta în viață.
2. Măcar ai șansa să interacționezi cu astfel de oameni, să-i cântărești, să-i înțelegi – în sistemul la care vă închinați, ăla din vest, nu prea te întâlnești cu oamenii ăștia, doar ajungi să lucrezi pentru ei și nu înțelegi, atunci, mecanismele prin care ei sunt la un alt nivel, într-un fel de stratosferă – că ”nu eram toți egali, la școală? Nu asta ni s-a spus?”. Erați, păpușel, la școala unde ai mers tu, erați. La școala unde au mers ăia , ei erau egali cu alții.

Din partea cealaltă, dacă ești tu ăla cu Balenciaga, ai șansa să observi, dacă nu ești un total idiot, că banii nu sunt totul, că ajută, că cumperi prietenii, până la un nivel, dar se poate și altfel și mai trebuie și altceva.
Ai șansa să observi că poți cumpăra note mari cu bani, poți cumpăra temele făcute de săracii clasei, poți cumpăra un cerc de fani atârnători și aghiotanți, poate doar atât te interesează în viață, dar ca să știi trebuie să înveți. Ce? E mai puțin relevant – ce te preocupă. Și că loialitatea nu se cumpără cu bani, ci cu caracter.

Uniforma, în principiu e o iluzie, care poate să ajute, să omogenizeze, în contextul corect.

În România, în școlile generaliste și pestrițe, nu știu dacă uniforma ar ajuta , sau dacă va fi acceptată. Românii se vor lega de orice, că sunt contractele șpăguite, cu firmele care oferă uniforme – și chiar sunt, și în vest sunt – aideplm ce materiale de proastă calitate oferă.
Că uniformele sunt de proastă calitate ( sigur, observație făcubilă de cei ce și-ar permite materiale mai bune) – lucru care așa este , va fi, și trebuie să fie, că altfel apasă pe umerii celor mai săraci și NU ARE SENS să implementezi uniforme ca să reduci accesul la educație și să le împovărezi părinții celor mai săraci. Aceia au cea mai mare nevoie de acces educație ieftină, că celorlalți le pot cumpăra părinții privilegii, la o adică.