E de învățat de la incendiile din California

Și americanii învață. Sigur, nu pare, scrollând prin memeuri și știri superficiale, dar americanii vor învăța, sunt deja discuții cu privire la norme și design inteligent.

Europenii se laudă că ”ha, noi construim case din beton, cărămidă, mult mai rezistente”. Normele europene de izolație încă au polistiren pe exterior și Europa trece la construcții de lemn pentru că-s mai ”prietenoase cu mediul” și pentru că-s mai ieftine și mai bine izolatoare. Nu de foc.

Europa momentan – momentan, cu excepția Spaniei, Italiei, Greciei și Franței vara și local, nu are furtuni de foc.
O parte se datorează construcțiilor ( celor vechi) din zidărie, față de lemn, dar o parte ruletei climatice.

Incedinul din Malibu , California ( Palisades – cum zic ei ) , a ras circa 23,000 de acri de zonă urbană – în traducere europeană asta înseamnă 93km2, sau 9300 de hectare. E posibil să fie cel mai mare incendiu urban din istorie, nu stau să răscolesc acuma istoria și nu știu altul din memorie. Ce știu e că Great Fire of London, din 1666 , a ars 430 de acri, cam sub 2km2 pe Londra.
Adică, cam atâtica:

Sigur, lumea era mult mai mică acum 400 de ani, dar comparativ , ca suprafață , incendiul din Malibu a distrus cam atâta suprafață.

Incendiul din Londra de acum sute de ani a avut un impact semnificativ în perioada respectivă – în Londra nici nu aveau pompieri atunci; după incendiu au înființat primele brigăzi și au apărut norme de protecție la foc, atât cu privire la apariția incendiilor dar și de design de construcție pentru a nu se răspândi ușor, pentru că incendii vor fi mereu, punctual normele vor fi încălcate ocazional sau mai des, e important să nu ai secvențe de amplificare și extindere. Mai ard și prin UK blocuri de zici că-s torțe și se descoperă scurtături trasate, dar, de regulă ard izolat – măcar atât.

Este mai important decât se aprecia, însă americanii au calculat de ceva vreme că energia unui incendiu de vegetație poate depășii energia unei bombe nucleare și chiar și distrugerea poate fi mai mare.

Sigur, viteza de ardere și diferența de la explozie , variația termică și de presiune fac diferența, în special, în pierderile de vieți omenești, astfel că un incendiu de vegetație cu energie și distrugere comparabilă cu cele alei unor bombe nucleare nu-s, totuși, comparabile ca tragedie umană și nici măcar ca efecte, până la capăt, dar în termeni de suprafață distrusă, devastată, pot fi comparabile.

De fapt, dacă comparăm zona devastată, explozia bomei nucleare de la Hiroșima a distrus inițial clădirile de pe 13km2 , o zonă semnificativ mai mică decât cea devastată de incendiul din Malibu. După cum am zis, evenimentele nu acceptă comparație în termeni de pierderi de vieți umane, în California au murit până acum sub 30 de persoane, dar pagubele materiale sunt efectiv mai mari decât cele de la Hiroșima și Nagasaki.

S-a spus prin diferite știri și circulă prin meme pe social media că a ars tot.

Da și nu, iar ce n-a ars e analizat și va servi pentru norme antiincendiu mai serioase.
Pentru noi, ar trebui să servească deja.

Inițial s-a spus că a fost norocul care a făcut ca anumite clădiri să nu ardă, mereu norocul e un factor, dar și printre americani sunt oameni ca mine, care nu cred în noroc, ci numai în ghinion , și analizează diferențele.

De pildă clădirea asta de pe plajă. Stânga-dreapta e ars tot. Sigur, economic situația nu e prea roză, blocul ăla, casă ce-o fi, nu mai face acum la fel de multe milioane de dolari, nu vrea nimeni să se mute mâine acolo sau să-l cumpere, cel puțin așa cred eu. Imaginează-ți cp mergi acolo acasă. Ehm, spre deosebire de vecinii tăi, măcar ai unde să mergi acasă.

Ce văd eu diferit la blocul ăla e ceva ce pare a fațadă de beton, zidărie, scări exterioare tot de zidărie ( parțial dărâmate, cred) și ceva ziduri, garduri, tot din beton/zidărie.
Se observă și că zona era mai puțin dens construită, în spate e o șosea largă și munte gol, fără vegetație, dar , chiar și așa, focul a trecut de la stânga la dreapta, sau invers ( habar nu am direcția am zis și io după vântul aparent în poză) sărind construcția asta. Nu-i noroc. Nu-i doar noroc.

Și în zone dens populate au fost insule de case care au scăpat.
Sigur, economic, peisajul e dezolant, zici că e câte un oraș eșuat din cele pe care le mai construiesc eu în jocul Cities: Skylines. Dar dincolo de asta, unii dintre locuitorii de aici mai au case, în timp ce alții nu.

Un nene arhitect se laudă pe twitter cu casa construită de el. Că a rămas în picioare. Ce are casa respectivă și diverge din discuție:

– un gard de protecție de beton ( urât ca pula mea cu brânză, dar hei, acuma e urât și în picioare cu tot cu casă, față de frumos și ars),

-nu are guri de aerisire( presupun că e ventilată mecanic, automat),

-nu are astereală pe părți, asta e mereu un risc, se poate prinde focul de ea – am văzut ceva studiu că asterealele din materiale combustibile ( gen cum am eu și majoritatea oamenilor la case, lol) e mereu un risc de incendiu, în special dacă e risc de întindere din direcția aia

-deck construit din compozit cu rezistență la incendiu de clasa A ( chestia asta rezulta aproape ca zidăria) -ferestre din sticlă multi panel ( termopan).
Aș adăuga că ajută să fie ceea ce se numește ”tempered glass” , adică sticlă securizată care rezistă la minimum 250 de grade celsius până se sparge ( de aia e bun termopanul, că cealaltă poate rămâne în picioare…o vreme) față de 120 de grade , sticla normală ”float glass”. Asta e temperatura pentru sticla securizată comună, recoaptă, cea întărită antifoc sau rezistentă la foc poate rezista la temperaturi de 350 – 870 grade celsius, înainte de a se sparge. Diferența e că dacă focul intră în casă, una la mână se crează un curent prin fereastră, care conduce focul, a doua la mână, interiorul oricărei case e un rezervor de combustibil gata să ardă toată casa pe dinăuntru.
Cu privire la ferestre ( am o obsesie) aș adăuga , că și mai mult ajută ferestrele laminate. Sticla laminată rezistă la foc între 30 și 120 de minute sunt de obicei pe partea de dinafară două sticle de 3mm lipite între ele. A nu se folosi la balustrade pentru că DACĂ e să se spargă stratul adeziv dintr ele arde, dar la ferestre e OK , că mai ai minim încă un strat de sticlă la interior.

-compozitul cu care e placată casa e și el rezistent la foc, probabil cu ceva grad de ignifugare.

-nu are vegetație adiacentă casei care poate alimenta un incendiu, particular prin California sunt să aibă eucalipți și tufe de ienupăr – miros frumos, dar esențele aromatice sunt și foarte combustibile și prezintă pericol la incediu, în special resturile de plante uscate, ne toalelate și evacuate.
Ca un om care visează la un eucalipt, câțiva ienuperi și tei pe lângă casă – sunt vag dezamăgit, dar incendiile nu vor deveni mai puține în anii ce vor urma.

Dacă ar fi după mine ( și cred că o să implementez la casa din România, care-i de lemn și unde, ca primă acțiune am scos orice posibilitate de foc deschis din casă – mă rog, limitat la camera centralei, care-i foc închis până la urmă) aș adăuga pe marginile casei fie pe vârful acoperișului – în România trebuie golit iarna – o conductă cu sprinklere, dacă nu cu senzor de foc, măcar cu pornire manuală.