UK: Economia duduie

Merge soția, și uneori mă mai târăște și pe mine, la un magazin de boșorogi – zic asta că observând media de vârsta de acolo, pare mai mare decât media de vârstă de la Partidul Oamenilor Tineri din România.

Îi spune Dobbies, aveau 77 de locații ( magazine de grădinărit în UK ). Și, băi, erau OK, mai OK decât B&Q ( Dedemanul englezilor ) pe grădinărit, mai specialiști, mai atenți. Pe lângă ei, își făceau veacul și alte magazinașe înfiripate în centrele lor comerciale – Waitrose – un supermarket pentru oamenii cu anumite pretenții de calitate ( care calitate a mai scăzut și la ăia și-au rămas mai mult bășini, dar orișicât mai buni decât alții), Cotton Traders, unii care vând ( e important, o țară de shop keepers,cum își zic ei, plm) haine britanicești , cum îmi plac mie, dar mai ales soției, așa un pic de boșo și rezistente la ploaie și vânt. Locali, dar și ei au producția externalizată prin Asia și pe unde nu. Am văzut ceva geacă mișto, am probat, cumpărat, am văzut acasă că e Made in China, am luat foc, ”click dreapta, delet, nu stau la discuți” – i-o duc lui tata, futu-le morții în mandibulă, sper să dea faliment.

Ei bine, ei nu dau faliment, o să rămâna acolo și după ce se închide magazinul ăsta , după ce închid și Waitrose-ul aferent și se deschide altceva, aparent alt garden center, probabil unul mai ieftin, sau dracu’ știe.

Treaba e că unele locații, vreo 16, au fost definite neprofitabile și le închid. Nu sufăr pentru ei, doar constat. Constat că declară că chiriile istoric nesustenabile le-au produs pierderi – drept care, așa funcționează economia nesustenabilă, pe cine dă mai mult și pe credite de rostogolire a datoriilor și de creat cash flow, care acum sunt prea scump de operat.

Așa că tot ce e de făcut e de cumpărat totul la jumătate de preț, cine mai are cu ce.