Următoarea enshittificare a mediului corporate

E aici, după descrierea făcută de Cory Doctorow, de unde și poza din feat. Mediul corporate era enshittificat prin definiție și, ca în politică, tot timpul cineva lucra pentru reformă, pentru mai bine, să facem corporația măreață din nou.

Sunt la o conferință de EMEA Leadership al corporației pentru care prestez din poziția de contractor.

Și conferința începe cu o tanti din biroul din Londra – amuzant că eu nu lucrez pentru ăștia, nu. Doamna e de herritage african, sau afro-american, cum zic ăștia, și începe ședința într-un stil gospel, bă, de genul care-mi ridică părul de pe mâini, de greață, că am mai văzut asta în câteva locuri în anii 2000 – nu mă întrebați ce căutam acolo: la adunările de agățat fraieri de la ”martorii lui Herbalife” și alți melemiști soioși.

Cu video pe cameră, stimulând audiența să aplaude ca focile, să se manifeste în stil ”majoretă” de la spectacolele sportive americane…

Bă… Nu mă întreb ce pula mea caut aici, că știu, am ceva de muncă și procrastinez.
Mă uit la grădina zoo – pe panelul de camere video , personajele principale, numai lideri, nu știu cine sunt și cu ce se ocupă și nu mă interesează, dar asta văd pe camerele lor, de la ei d-acasă.

Oamenii șterși din poza asta sunt lideri globali wannabe – wanabe, că eu am inchis ședința deja . Click dreapta delet, n-o să fiu condus și mental, ideologic, de oameni care se laudă cu pereți crăpați și de hrubă, e destul că conduc corporația, sau așa își imaginează – nici nu-i de mirare că se laudă care mai de care cum au depășit ei depresiile lor de 2024 și mint! N-ai cum, în pula mea, să depășești nicio depresie cu background-urile ăstea.

Am ajuns repede la concluzia că n-am ce să caut aici. Nu aici în ședință, ci în corporație. Nu-i vorba, eu sunt aici pentru bani și am grijă de asta în primul rând, dar ei cică au planuri pentru mine. Eu lupt cât pot să n-am pereți crăpați așa că planurile nu se suprapun, cred.

Dar oricum, nu-i vorba de asta, e vorba că ce vedeți acum în politica globală la americani, argentinieni și care mai de care, se răspândește epidemic în corporații, sau poate de acolo a plecat, dar lumea se transformă, parcă , într-un reality show de prost gust, totul e pe spectacol, pe atmosferă, o atmosferă care îmi trezește un iz de coloseum decăzut, de circărie – pâine și circ la toate nivelurile, pe toate canalele, nici măcar nu se mai luptă oameni până la moarte – doar pretenția că. Mă rog, ne luptăm toți, cumva, pe undeva, pentru viața noastră, dar e doar o paralelă simbolistă, circul este unul diluat și umflat doar prin aplauze și suflat unul în curul altuia.

În fond, dacă asta vrea lumea, de ce nu, doar că mi se pare că am decăzut, ca societate, ne-am manelizat la nivel global – o așa spoială și lipsă de cultură inclusiv la nivel înalt nu știu dacă am văzut pe în decursul vieții mele. Nu dau vina pe nimeni, că sunt și eu parte din asta, deși încerc să fac opinie separată, atât cât pot.

Doi din 3 șefi care au vorbit până am închis să nu iau ceva care nu se tratează, vorbeau de obiceiurile lor sănătoase, pe care și le-au impus pentru a se deconecta de la lucru și tehnologie – înlocuit telefoanele seara cu – fiți gata! – o carte de citate inspiraționale și motto-uri…

Pe de o parte, treaba asta m-a pus pe râs, cum e, mă, să înlocuiești citatele folosite prost și mincinos în meme-urile de pe net, cu altele scrise pe foaie…. băbăiatule!

Pe de alta, cred că tehnica e de succes și e urmată de grămezi de oameni, că tot aud prin ședințe câte-unul care vrea să se impună prin cultură folosind citate, prost și în afara contextului (am mai scris) corect, și dacă-i scuturi , sau intri în detalii, nu curge nimic mai mult de pe ei, că n-are de unde, dar hei, te-au oprit din ce voiai să spui și te-au făcut să reflectezi ( eu la cât de proști sunt, dar cei mai mulți rămân blocați) cât să fure atenția ( stealing the show); nu atenția mea, dar eu sunt un epsilon.

Nu e de-ajuns că ne scăldăm în lăturile propriei noastre incompetențe în creștere, acum trebuie să mai navigăm și printre căcații aruncați în aceeași albie pe post de obeliscuri ale intelectualității, aceste entități de înțelepciune condensată în citate și zicători.

Am ieșit din România cu câteva mici valori culturale, cum ar fi detestarea parveniților de tip ”Dinu Păturică” – gen atâta lucru au fost în stare să mă învețe și pe mine la liceu; dar degeaba, că am ajuns într-o lume mult mai largă, unde la nivel global e prin numai de ”Dinu Păturici”, care mai de care mai umflat, mai gol pe dinăuntru și mai slăvit de gloate întregi de wannabes. O lume tocmai pe dos sistemului de valori pentru care se făcea propagandă – de bună seamă fără vreun efect – în școli.
Mno, sunt blazat și o privesc ca pe un fel de a treia alfabetizare, dar în sens invers, sau ar trebui, poate s-o numim Prima Analfabetizare?