M-am trezit de dimineață la 8, devreme, pentru o sâmbătă. Am lăsat soția să doarmă in continuare, ca și restul casei și am lucrat ceva la calculator, până s-au trezit și restul și au observat că , la fel că în comunism , nu era nimic de mâncare prin casă. Mă rog, făcuse mama soției macaroane cu brânză aseară, dar nu se pune.
Și dacă nu se pune , au decis că vom mânca în oraș, unde o sa și votăm , in avans , că românii din afara Romaniei mereu au avut mai multe drepturi decât înăuntru.
Având număr cu soț la mașină, m-a luat soția și pe mine, când au plecat în oraș. Ca să plătesc , că la noi in familie e cu gender pay gap, nu e ca în comunism.
Alimentările fiind goale, mănânci ce se găsește la restaurant, ce să faci.
La masă discutam lângă altă lume politică, nu de asta de acum, de aia despre comunism , ne uitam să vedem dacă ne ia seama careva și dacă o să ne cheme mâine sectoristul la declarații pentru glume proaste.
Am fost și la librărie să luăm niște maculatură de propagandă , de la scriitorii de casă ai partidului, plus un joc de carton pentru copii, ăla cu Dacii și Romanii.
Am încheiat plimbarea cu înghețată din aia de la automat – copiii tranziției – și acas’ că s-a furat cam mult!
n-ai gasit niste suc de ala de tec?
Am găsit odată anii trecuți, într-un oraș la mare, la ăștia nu-mi mai aduc aminte unde.
Greu, tare greu