Am cumpărat perechea asta de șlapi tot de la ăștia, acum 2 ani.
Acuma arată așa.
Eu i-aș mai purta, dar soția spune că nu ne mai cărăm cu ei acasă. Hai măcar cu unul, că am dat bani mulți pe ei!
Că dacă sunt prost. Never again.
Ai putea spune că 2 ani pentru o pereche de papuci merge. Doar că în ăștia doi ani, nu i-am purtat nici o lună, cred. Dă-o în pula mea. Zici că să nu iei chinezării ieftine.
Iei din alea scumpe.
Pentru ce contează, sunt comozi. Au fost…
Bine, 90 69 de dolari e un preț ca pentru fraieri, îi găsești online la o treime de preț oricând.
Și asta e problema cu lumea de azi. Dacă stai s-o gândești , probabil că pentru 20 de lire sunt niste papuci OK – “de banii ăia”. Dar plătești o sumă mare care include un număr de comisioane de șmecherie și te aștepți , pe undeva , că chinezul ăla care transpiră sa facă șlapii ăștia să facă o muncă de toți banii. Și nu poate, săracul, e prea mult și pentru el.
Voiam să merg la ăștia să îmi cumpăr o bluză de apă pe care să scrie frumos chestii. Cred că mi-am învățat lecția…
După care mi-am cumpărat o bluză de apă mișto la doar 58 de dolari, că dacă e dolarul mic.
Sunt un prost…
Casele noastre sunt doar o placa turnanta intre depozitele de ieftinaturi si groapa de gunoi.
Uneori transformarea e așa rapidă că groapa de gunoi începe direct din casă.
Ii dai drept balenciaga.
Pai nu. Platesti echipa de marketing si echipa de design care sunt aproape sigur locale la marca asta vs la “chinezarii”. Productia e aceeasi – vezi povestea cu hermes etc.
Vinzi castraveți la grădinar. Lucrez momentan pentru două companii de profil.
Unii mainstream și destul de cunoscuți, unii care-s concurenți ai ălora care dețin Balenciaga.