”Capitalismul” e scris în ghilimele pentru că ceea ce trăim acum e un soi de ev mediu în care câștigurile antreprenoriale și speculative generate de cei ce dețin asseturi și rulează show-ul din ce în ce mai grotesc, sunt privatizate, sub umbrela capitalismului, iar riscurile, pierderile, falimentele, crizele și în general costurile sunt socializate, impuse celor ce muncesc pentru a construi lumea asta. Iar unele din secvențele distopice pe care poate le vedeți că se desfășoară deja sub nasul nostru sunt manifestări ale acestei situații.
Urmăresc de niște ani tendințele de autoflagelare și autoumilire pe bani pe diferite platforme că m-a interesat nu ce-i face pe unii să plătească pentru asta, ci ce-i face pe ceilalți să accepte situația contra cost. Au început cu femeile, așa cum te-ai fi așteptat, fiind o categorie mai vulnerabilă. La început a fost porno. Mă rog, cred, așa am cunoscut eu asta.
Erau femei/fete care făceau aproape orice pe film pentru bani și fetișurile porno pot fi multe.
Ca în orice nișă, există oameni privilegiați, care își pot seta limite, un minim de respect pentru profesie, activitate, ce-o fi. Adică capacitatea de a-ți selecta clienții.
Dar în piață intră mai mulți actori, unii dintre ei mai puțin meritorii și pentru a nu muri de foame, coboară ștacheta și fac sacrificii personale, care strică ”piața” pentru majoritatea. La un moment dat devine ”buyers’ market” adică-s prea mulți care oferă serviciul pentru cerere și de aici e începe rat trace-ul.
Evident, întrebarea de la care ar trebui să plecăm ar fi că de ce ajungeau mai multe femei în industria porno decât habarniști în IT. Pe semne nu le place munca, nu? Trecem peste, momentan. Are un pic legătură cu gratificarea imediată și incapacitatea de a vedea că cea mai bună investiție este în gratificarea mai târzie, dar e ușor a spune asta cu burta plină.
Când industria asta s-a reglementat cât de cât, nu peste tot, același lucru s-a obsevrat, mai abitir in videochat, că dacă pornografia de producție vine cu responsabilitate crescută pe urmerii producătorilor, care pot fi acționați în justiție pentru ce impun, videochatul este, în esență, un contract P2P între ofertantul serviciilor și membrii publicului. Există un cadru legal și disclaimere, dar ce faci pe privat îți aparține ca decizie și responsabilitate, dar motivația se construiește în aceleași fel. Când nu mai este loc de softshit și nu mai faci bani doar din lenjerie și discuții, tre’ să ți bagi.
Videochatul a fost liberalizat și democratizat de platformele de streaming , de tip OnlyFans, dar nu numai. Anterior era o activitate oarecum organizată, care avea nevoie de suport IT dedicat și infrastructură. De când totul se poate face și dintr-un telefon, oricine poate face videochat din dormitorul propriu, fără intermediari, fără supraveghere formală. Și fără responsabilizare legală.
Și de-aici treaba a părut că pleacă în sus, dar a plecat în mai degrabă în jos.
N-am nimic personal împotriva nimănui care face bani din asta, dar fute enorm societatea – mă scuzați – ne arată că societatea e atât de futută și nu prea eram pregătiți să vedem asta. Nici măcar nu mă lamentez cu privirie la cei/cele care-și arată pizda sau vând bășini în borcan pe bani oricăror labagii, afectând bunele moravuri sub umbrella capitalismului liberal.
Probabil că până undeva în vecinătatea acelui punct fac un serviciu comunității și e normal să fie retribuiți și ai zice că câștigurile sunt proporționale cu numărul de labagii. Pot face o funcție. Până nu se înmulțesc prestatorii de videochat.
Doar că fenomenul s-a existins în masă și videochatul acum s-a generalizat într-atât, încât din kinkuri cu nișe în zona sexualității, a devenit o plagă socială unde orice conținut video remunerabil tinde să fie sau să includă o parte de videochat și sub umbrela lui și-au făcut loc niște ciume și sifilisuri sociale destul de detestabile. Adică exemele bolilor pe care le aveam deja.
Explic, că presupun că nu vezi asta, dar aproape orice pod-cast și live pe youtube – e un videochat mascat. Desigur că nu-s toate cu sex, majoritatea probabil că nu-s, dar deservesc alte fetishuri, societatea a ajuns la nivelul la care plătește pentru videochat de orice fel, nu numai ca pe vremurile când sunau la 899-899 – să audă vorbe fierbinți de la babe grase și mustăcioase. Îți spune un podcaster ceva de politică și dai 50 de lei de bucurie? Vorbește altul despre alt subiect și dai 20 de lei să te bage și pe tine în seamă din pleiada de comentarii? Videochat taică, iar dacă plătești asta, diferența dintre tine și labagiul pe care-l detești ține doar de ce curiozitate sau tip de nevoie de comunicare și socializare ai tu de satisfăcut încât ești dispus să plătești pe cineva să te bage în seamă. Sigur, diferențele sunt enorme, dar semantic tot videochat e cam tot ce vezi pe live-urile cu donații de pe social media.
Este videochat, nu în sensul literal că vorbești cu cineva pe video, ci în sensul comercial, că plătești pe cineva să te bage în seamă pe un chat, sau invers primești bani de la băgători de seamă să le spui chestii și să faci chestii. Știu că majoritatea celor care fac asta și care plătesc au impresia că e altceva, dar nu e. E același lucru, doar temele sunt diferite, că nu pentru toată lumea cel mai bun lucru care-l pot pune la bătaie e pizda.
Unii își pun capul la contribuție. #pălăriașilopata.
Sunt mai mulți, nu numai ăsta.
Episodul din serialul Black Mirror – Common People care ipotetiza asta a fost publicat în 2024.
În momentul ăla mi s-a părut un aspect distopian dezavuabil ( scărbos pentru ăștia care vă uitați la tiktok).
Mă gândeam că nu suntem acolo, sau dacă suntem, ar putea fi cine știe ce kink-uri de super-nișă, dar nu, în România este un tag #pălăriașilopata și devine mainstream și cred că nu e ceva foarte diferit în alte țări.
Iar acuma ne întoarcem în ”nimeni nu mai vrea să muncescă” pentru că este o tară societală și are cauze sociopolitice situația asta tâmpită în care lopătarii au uitat că lopata / cazmaua se folosește eficient la încărcat balast , ciment , asfalt, săpat gropi și curățat grajdurile de gunoi, nu a fost concepută să-ți dai cu ea în cap, sunt chiar instrucțiuni despre cum să te ferești de asta, dar, în mod paradoxal, asta plătește mai bine și, aparent, e activitatea mai ușoară – deși nu cred.
Dacă vă spun că problema pleacă de la taxarea excesivă a muncii, în special a muncii de jos și capacitatea platformelor ăstora de a evita taxarea și pentru prestatori, pe care îi transformă din muncitori în antreprenori , și că e o problemă a capitalismului și a neoliberalismului și inechităților serioase în distribuirea veniturilor economice, mă credeți?!
Mai exact o problemă a faptului că statele fac o confuzie între modelele eficiente economic și politicile societale .
Da, nu mai vrea nimeni să muncească, pentru că au descoperit că dac-o fac sunt sclavagiți dublu și de statele ai căror cetățeni sunt și de cei ce-i angajează pentru muncă, iar platoformele de social media le-au oferit anumite căi de a evita asta și li se pare „ieșirea din matrix”. După jumătate de oră în care îți dai singur cu lopata în cap, e plauzibil. Și ni se indică direcția către a da vina pe platformele social media și pentru a spune că e vina protagoniștilor că nu vor să muncească…
Oare, nu-și pune nimeni problema cum ajunge un om la concluzia că e mai profitabil , sau mai eficient economic, dacă vreți pedanterie, să-ți fuți lopeți în cap decât să-ntorci beton cu ele?
Nu, nu e o problemă a tik-tok-ului, sau a youtubului, este o problemă socială generată de faptul că toate statele au pus șaua pe cetățeni, iar platformele sociale le-au oferit multora posibilități de scăpare mai mult sau mai puțin onorabile, iar ce vedem e faza nocivă, în care oameni care nu au mult de oferit, din păcate, vor să se strecoare și ei în spațiul ăsta de soluții și o fac, în cele mai debile feluri posibile – doar pentru că este eficient economic.
Ni se aduce în vedere faptul că e ceva în neregulă cu ei, sunt marginalizabili, niște inutili sau bolnavi, sau lepre, dar este așa? Câți dintre ei sunt nebuni în sensul medical? Și dacă sunt, ce fel de societate e asta, care-ți taxează jumătate din venituri, mai mult, de fapt, cu minciuna protecției socială, dar împinge indivizii în direcția aia?
Iar ce-i care nu-s și-s vinovați de faptul că li se pare munca prea grea, în ce fel e munca grea, față de a te umili, sau a te desensibiliza de ceea ce te face să suferi social ca om și a accepta suferință fizică pentru plăcerea altora în schimbul banilor?
Sunt oamenii greșiți sau trăim într-o lume greșită?
Oare, nu-și pune nimeni problema cum ajunge un om la concluzia că e mai profitabil , sau mai eficient economic, dacă vreți pedanterie, să-ți fuți lopeți în cap decât să-ntorci beton cu ele? Da, dar prima problema pe care mi-o pun e de ce as plati sa il vad pe unul ca isi da cu lopata in cap. Si de acolo ar trebui pornit, de la cerere, ca daca exista cerere mi se pare evident si logic sa existe oferta. (ca idee, sa ma contrazica careva cu experienta mai mare cu lopata lol, dar nu isi da in cap din… Read more »