Când am ajuns în România avea soția task să-i cumpere celei mici un costum popular romulan.Eu habar nu aveam de unde ar putea în epoca noastră, dar cică e un magazin prin Vâlcea. Când l-om găsi, că eu nu l-am văzut…
Până atunci am fost cu cerșeala la rude. Adică a auzit-o vară-mea interesată și a zis că îi poate împrumuta unul din cele pe care le-a cumparat pentru fetele ei.
Și i-a arătat soției două.
-Uite asta o am de nu știu de unde ( nota mea, că nu e important), iar asta am cumpărat-o de la M.
Mătușă-mea, mama verișoarei adică, care era prezentă, aude și-i spune:
-Da? Dar știi că asta a fost a noastră și i-am împrumutat-o eu lui M. pentru M2. ( nepoata lui M) și nu mi-a mai dat-o înapoi?
Logic . Nici nu putea dacă a vândut-o.
-Și cât ai dat pe ea?
-De ce?
-Ca să știu cât să-i cer fie-tii, după ce nu ți-o mai dăm înapoi.
Șah-mat în trei mutări.
Bai, e greu la voi la olteni cu legaturile de familie, zici ca e problema de logica:
Pai matusa ta vorbeste cu fica ei, si-i spune ca nu o sa i-o mai dea inapoi fiicei acesteia (adica nepoatei), dar de fapt era cumparata de la M.
Sunt convins ca pentru tine e clar, dar poate e vreun detaliu care ne scapa.
Acolo era dialogul meu.
#oltenia
“Singura perioadă modernă în care Oltenia a fost sub o stăpânire străină directă a fost între 1718 și 1739, când a fost anexată de Imperiul Habsburgic în urma Păcii de la Passarowitz. Această ocupație austriacă a fost, de asemenea, temporară, iar regiunea a revenit sub controlul Țării Românești după Pacea de la Belgrad din 1739.”