Sau de ce e important să ai la vârful societății indivizi greu de corupt.
Nu știu care e cum, în conducerea actuală a statului, dar mă uitam așa la faptul că Moșteanu pare că i-a făcut cheie lui Isăilă ăla pentru combinația cu șpaga de 1 milion de euro. Sau poate doar s-a distanțat.
Aia e, că nu e clar dacă și cine e rezistent la corupție aici. În știrea inițială era vorba de un nene Ene , asistenul lui Isăilă , care era martor denunțător. Și zici din burtă că – bă, poate ăla.
Nu, nu poate, că pe ăla l-a prins DNA-ul cu 20k euro ,fiind coadă de topor pentru șeful lui și brusc s-a băgat pe turnătorie, aia e tot. Stenogramele aici. Site-ul pare un pic dubios, dar stenogramele scurse, na.
Moșteanu a dat el declarație patriotică, din aia serioasă, cum că el nu se mișcă un milimetru în fața corupției, el e baza aici. Nu știu, dar schema e mai complexă, pentru că întrebarea e mereu: Dar pentru ce plătea, mă , Isăilă, un milion la geantă lui Moșteanu? Că trebuie, evident, pentru mai mult de-un milion .
Și uite că iese câte ceva și de abia aici începe partea importantă. Ăștia voiau să ruleze o schemă de violat embargoul pentru arme, adică să aducă arme din Kazahstan, poate chiar rusești, dracu știe dacă și de acolo veneau după o tură de revopsire și poansonare, să le refabrice la Romtehnica – adică li le trimeteau ăia lego, le înșurubau le mai futeau un strat de vopsea, Romtehnica scris pe ele, exportat în Bulgaristan , iar ăia le vindeau ucrainenilor de noi – de ce și prin Bulgaria? Dracu știe, taxe mai mici, lol. Ar fi primit ucrainenii cele mai vopsite obuze.
Și aia zic, nu știu dacă Moșteanu a zis nu cu de la el putere, sau i s-a suflat în cască ”Boss, stai jos că te duci linie dacă joci p-asta.”, dar cineva, în tot lanțul ăsta nu s-a clintit.
Acuma, ăstea sunt rezultatele într-o societate majoritar coruptă. Într-o societate minoritar coruptă, nu s-ar ajunge aici, că i-ai avea p-alde Isăilă bătuți în cuie pe cruce, nu ar ajunge senatori.
De obicei chestiile ăstea ies la lumină că se pune cu curul în prag câte unul care pare un floc în calea pulii, un “șef de gară”, unu ca Florin Pătrăchioiu din Pielești, care n-o să știm niciodată dacă chiar era Petre Corectul până în măduva oaselor ( că na, Pielești e lângă Craiova , dacă nu știți) sau doar autoritar fixist, sau doar s-a trezit cu o ambiție de moment care nu poate fi schimbată nici cu pistolul la tâmplă.
Și tot, de regulă, descoperi că oamenii ăștia nu-s avuți, nici măcar înstăriți, că nu prea ai cum când refuzi căile alternative care te ridică dintr-o poziție altfel ingrată.
De unde concluzia mea, de mic, nu de acum, e că e ma mult vrăjeală treaba asta cu vrem salarii de miliarde ca să nu fim tentați să fim corupți. Cum se discută acum în justiție. Că grija zilei de mâine. Da, e corect că oamenii cheie nu ar trebui să aibă grija zilei de mâine ca se poată concentra la ce fac, să ai concurență de oameni capabili și așa mai departe.
Dar rezistența la corupție e o valoare aparte, este influențată de societate, de familie și, poate, ( nu-s sigur) de genetică.
Iar pedeapsa cea mai mare pentru corupție este nu pușcăria ca instituție de execuție a unei sentințe, ci transformarea societății în care trăim într-o pușcărie, prin pierderea libertăților și normelor.
