Ceas de baltă: Cressi Donatello

Am cumpărat ceasul ăsta de scufundări acum 3 ani și jumătate și-s mulțumit așa și așa.
Inițial am fost foarte mulțumit că ”merge singur, nu trebuie să fac nimic”. Apoi am realizat că dacă vreau să fac ceva, cum ar fi să citesc logurile, să scriu loguri de scufundări, chiar și să setez ora – e complicat, că are 1 buton și două moduri de apăsare – lung și scurt și asta e tot. Poți, evident să navighezi și să setezi prin meniuri așa, dar e basic. Basic rău. Pentru 200 de lire.

Dar, pentru ce contează, partea care îmi place, merge și nu prea consumă baterie, că nu are cu ce.
Anume, după atâta timp, m-am gândit să-i schimb bateria cu care a venit, că nu știi când te lasă. Nu trebuia. Trebuia să o măsor mai întâi, dar acum e târziu. Am pus un Duracell în loc, am scos-o, m-am uitat la ea…

Made în Indonesia – n-am auzit de muRata, zic că trebuie să fie deja troancă. De curiozitate am măsurat tensiunea pe limbă ( pe bateria asta nouă scria să am grijă să n-o bage copiii în gură, dar pe aia veche nu, deci safe) și după înțepătură erau cam mulți volțuroși rămași. Drept care am devenit și mai curios și am măsurat-o cu multimetrul electronic, că ăla e un pic mai precis decât limba mea, limba e așa – tester preliminar, și arăta 3.05V, adică încă deasupra tensiunii nominale. Trebuia s-o pun înapoi, dar eu iau deciziile final, așa că la reciclat cu ea.

Tare chestia să nu se consume bateria în atâta timp. #așada.