Luat prin surprindere ca un român ce sunt

La circa 18 metri sub apă ( 17.3 zice ceasul ghidului , dar atâta zicea cel ce-l purtam eu) Quentin ne făcea semn să ne apropiem să ne arate el cum se bate cu o caracatiță.

Eu nu sunt din ăștia, mie îmi place să merg pe fundul bălții, dar vreau doar să mă uit, nu pun mâna. Nici nu încurajez treabaw asta, dar dacă tot o face zic că asta e, măcar o să pornesc camera ca să am și eu ce prostii pune pe blog. O pornesc și scrie “Insert SD Card”. Băi să fie al dracu, că l-am pus cu mâna mea de dimineață, ce are?!

Bine, l-am pus pe ăla de la dronă, că nu știu unde e al ei, nu știam nici unde e camera până fix in ziua in care am pecat din UK și mi-a adus-o soția. Nu am verificat nimic la ea, nici încărcată nu prea era! N-am avut timp…

Știam că plec la scuba dar mi-am făcut bagajul cu 40 de minute înainte să plec de acasă. Mi-am cumpărat un costum cu mâneci și pantaloni scurte. Dar nu l-am găsit fix atunci și n-am mai trezit soția să râdă de mine că mi-a spus unde sunt. Ei lasă, că au aia acolo costum că am plătit sesiune cu echipament full.

Chiar așa și este echipamentul ălora. Full-full, nimic de comentat, are și gluga și e de 5mm costumul, atâta că apa are 28 de grade. Aveam o bluza de înot pe care o port de obicei pe sub costum, trebuie să o las în rucsac, aș putea să înot doar cu bluza aia , dar costumul ălora e dintr-o bucată, văd niste coechipieri englezi că înoată în bluze ca a mea și pantaloni scurți. Nu vor costum. Dar ei sunt avansați și fac scufundări in UK, eu acolo nu intru nici până la glezne in mare că îmi îngheață oole prin influență.

Mi-am luat în schimb cias. Frumos, elegant, 200 de lire .Shht.

L-am lăsat în rucsac că nu am avut timp să învăț cum se setează și am folosit Mares-ul lor că mi-am închipuit că e deja setat. Da era . La fel și al meu, nu trebuie să setezi nimic , decât data, in rest știe el…

***

Quentin e foarte exaltat de ce vedem aici în Mallorca . Nu știu dacă e marketing sau chiar îi place atât de mult. Îi dau dreptate, nu pentru că sunt de acord, ci pentru că omul e super înțelegător cu lipsa mea de îndemânare și mă ajută mai mult decât ar fi cazul. Așa observ că o dată cu ultimii doi ani de pandemie s-au șters din minte și cursurile de certificare, că nu sunt in stare să îmi montez corect echipamentul. Poate că 2 scufundări pe an sunt cam puține.

Bănuiam că în situația asta o sa ajung și am zis că înainte de scuba o să mai văd un video cu treaba asta, ca să nu am nevoie de un curs de refreshment. Noroc cu Quentin că zisul meu nu m-am ajutat prea tare.

Probabil am nevoie de 4-6 scufundări pe an. Ar mai fi și chestiunea că eu prefer scufundările cu servicii mai pe tavă așa, din alea unde îți pregătesc alții echipamentul , ți-l pun in spinare și îți dau un șut în cur să te duci în baltă. Ca să nu am surprize că mă bazez pe ce fac eu.

E greșit. Corect e să îți faci alea cu mâna ta și să le verifici temeinic, că nu e OK să ai surprize și să te trezești fără aer pe fundul bălții, sau că îți pică butelia că nu e prinsa bine, din cauza altora.

E mai bine sa pierd labele că mi le-am prins singur prost. Ei lasă că nu e panică, ce pe fundul marii nu e un loc bun să stai în cur și să te încalți? Dacă am învățat ceva la cursurile de certificare aia a e că nu e panică.

Deși , divemasterul mă întreba de ce mă agit așa de tare in apă , mă panichez? Că dau prea repede din picioare.

-Nu, băi, dar mi-ai atârnat 6 kile de plumb și eu cred că și 4 e mult pentru mine, dar hai să zicem că cu 4 mă descurc sa îmi controlez flotația din plămâni , cu două ar fi lux, dar eu posibil să mă țină costumul asta de 5mm pe deasupra.

-Da, pai de ce nu ai zis că te scufunzi cu 4.

-Da, pai , m-a luat prin surprindere întrebarea, că eu am văzut că pe centură sunt 3 greutăți când am pus-o pe mine și am zis că, pula mea, nu mai dau una jos, am înnotat eu și cu 8 kile ( 4 plumbi), Am înotat sub formă de ancoră cu baliză, dar am înnotat.

Diferența de la 3 greutăți la 2 in scufundarea a două a fost nu ca de la cer la pământ, dar ca de la suprafață la fund și invers folosind BCD ( dispozitivul care baleiază pe adâncime folosind aer din butelie in vestă) versus control aproape complet folosind doar aerul din plămâni. Și faptul că la prima scufundare a trebuit să urcăm înapoi din cauza mea ( nu datorită) că am ajuns primul la 50 de bari de aer in butelcă, când am ajuns sus eu eram aproape pe negru , mai aveam vreo 20 de bari, iar a doua oară când am ieșit că s-a terminat timpul , mai aveam 70 când am ajuns pe barcă. Asta este o risipă de aer de 25% – cea mai importantă resursă la scuba – strict din cauza a doar 2 kile de balast in plus.

Ar mai fi trebuit o zi de scufundări, da’ asta e vacanța copiilor, nu e niciunul interesat de asta și, sincer, nu știu cum să îi spun omului că după ce am făcut scuba și snorkeling in Seychelles , Egipt, snorkeling in recif in Mauritius și Maldive, reciful din Magaluf nu mi se pare așa impresionant. Eu conversația aia de tipul “it’s not you, it’s me”, pe care nu vreau să o port in general, mai ales cu oamenii faini. Am îmbătrânit, nu-mi mai place hate-ul.