Dacă e ceva ce-mi place la războaiele lui Netanyahu și Trump

Nu e nimic, dar dacă ar fi ceva, ar fi faptul că încep de sus. Sunt amândoi și ăia cu care se bat, ca și Putin ( să nu-l uit pe ăsta, sper că n-ajung în Rusia vreodată și uit ce-am scris aici) , niște boșorogi care trimit, clișeic, tineri să moară pentru ei, iar treaba asta eu o văd ca pe o problemă, la fel cum văd războiul impus de Putin ucrainenilor, dar și rușilor lui pe care îi trimite la măcel.
”Du-te bă, tu primul, cu mă-ta”. Sau, vrei să dai jos regimul, păi atacă regimul, află pe unde o arde Zelensky și dă după el, sau invers. Dar presupun că e și ceva neputință la mijloc, care duce la măcinarea a orașe întregi de oameni nevinovați, sau care n-au nicio treabă cu speța, trăiesc doar în locul nepotrivit la momentul ăla.

Ori Netanyahu și Trump procedează un pic altfel, o iau de sus – și presupun că asta e și diferența de capacitate, anume că pot face asta și își permit, mai ales pentru că cred că nu li se poate întâmpla și lor, sau poate nu le pasă, aș zice despre Trump, care a fost în prima linie.

Decapitează regimuri, înainte de a distruge populații. Bine, Netanyahu în Gaza a operat și-și, dar orișicât, au avut ceva cu hamașii, au dat mai degrabă după șefii lor, pe unde i-au prins, că erau în Gaza sau la discuții prin Qatar. Aveau ceva cu hezbolacii – dat după șefii lor, cu Venezuela, l-au luat pe tartore. Cu Iran , i-au punctat pe ăia de sus.
Desigur că conducerea se înlocuiește, toți suntem înlocuibili, dar în felul ăsta, când ajujngi șef în urma ălora de-au fost executați cu rachete, dacă te apucă pofta de război, omoruri, jihaduri sau cruciade, te gândești că primii s-ar putea să nu moară ăia din tranșee, pe care te trimiți să îți regleze conturile, ci chiar tu. Așa cum e și normal.

De asta sunt și interesat să văd cum reacționează serioșii ăștia trei, care conduc acum Iranul interimar – anume cum se poziționează ei și ce li se întâmplă.
Că așa , oricine e puternic în spatele a zeci de mii de oameni, dar e mai interesant să-l vezi când ia în considerare că ar putea fi în prima linie, de fapt.

Notă: Eu am scris articolul ăsta pe întâi martie și, deși e posibil, sper că ăștia nu sunt trimiși după semințe până îi vinde rândul să fie publicat. Dacă așa,… ghinion.