M-am uitat, de amuzament, la ”comisia” din Parlament in care au audiat-o pe Țoaia.
https://www.youtube.com/watch?v=yGIVQaBZvWM
Efectiv n-ai ce. Președintele comisiei, ”Mr. Speaker”, e un lache flaușat, dar nu mai flaușat decât Câciu cred că îl cheamă pe ăla, dar nu îmi dau seama – nu există niciun fel de reguli și ordine, sau capacitate de a face ordine gen :
”Nu v-am dat cuvântul”. ”Dar nici nu am nevoie să-mi dați cuvântul, mi l-am luat eu.
Practic nu poți avea o ședință fără autoritatea președintelui să-i dea afară pe cei care nu respectă niciun fel de ordine.
Mi-am adus aminte de primele dezbateri pe care le-am văzut din parlamentul ăstora din UK – că nu mă pasionează deloc – dar pierdeam vremea prin Oxford prin 2017 – nu mă mutasem p-aici și aveau ăia un TV în hol pe care rulau ședințele din parlament pe mute. Mi se părea amuzant să văd fețele ălora stropșite, doar cu subtitrare și mi-a atras atenția John Bercow – ”the Speaker of the House” – nici nu știam atunci ce pula mea înseamnă asta, bănuiam un fel de ”Președintele Camerei”, doar că e un pic altfel.
După care i-am ascultat de câteva ori pe youtube și am înțeles rolul ritualurilor lor – amuzant, dar , una peste alta, nu ajungi la , sau bănuiesc că nu foarte des, în situații din ăstea ”ca la oi”, chiar dacă și prin parlamentul ăstora e plin de behăitoare.
După care mă uit la președintele comisie , ce pula mea comisie o audia pe Oana Țoiu. Efectiv pielea pulii. Ăla e un malac molău, iar tipul ăsta e unul mai mic fizic decât mine, cu gură mai mare, dar un exemplu pentru meseria asta.
Nu de pe aceeași planetă.
