Filme: Little Women (2019)

E genul de film la care nu m-aș fi uitat de capul meu.

Cândva prin tinerețea mea, am dat peste cartea ”Little Women” și nu mi-a plăcut, am zis că ”booring”, nu-mi pierd eu timpul cu asta, ”scriituri pentru muieret”, ca și ”Wuthering Heights” și „Pride and Prejudice” – la care m-am întors totuși și bine am făcut că am realizat că am pus cu batista ignoranței peste o bucată importantă din cultura britanică – care-s sigur că transpare și din alte opere literare, dar nu e ca și cum le-aș fi citit pe acelea. Primele două n-am avut răbdarea și poate rău am făcut, că-n cazul ”Little Women” am rămas ignorant ca un american la o bucată din istoria culturală și socială a Statelor Unite.

Am încercat la un moment dat să văd filmul din 1994 cu Winona Rider și Christian Bale.
Mnu. Bohohoring.
Am trecut cu ochii închiși pe lângă filmul ăsta când a apărut – important o fi, dar nu e de mine.
Mi-a zis fie-mea că-l studiază și că să-l vedem împreună – ea-l văzuse. Mhai…

Filmul ăsta e cu Cealamete, ăla care nu știu ce cu balet și operă – joacă credibil rolul! și cu Emma Watson, dar rolul principal e al unei tipe de origine irlandeză, Saoirse Ronan, care-o joacă pe Jo.

Filmul ar fi putut fi de duzină dacă spunea povestea liniar, însă e secționat în două planuri cu T0 fiind moartea lui Beth March, care altfel, din carte ( i-am cerut copilului și m-am apucat să citesc, că na, m-am săturat să fiu prost. M-am apucat să citesc după ce am comandat cartea, că copilul a citit-o la școală și nu are o copie acasă )

Și arată mult-mult mai bine și mai urmăribil povestea spusă așa. Efectiv e genul de film mai bun decât cartea. Meh, nu știu dacă e corect ce spun, dar ideea e că tot nu am citit ”de plăcere” ci ca pentru documentare, adică un pic în scârbă, ideile sunt utile, dar filmul e mai bine digerabil și nu îți vine să derulezi înainte.