Folosesc articolul de mai jos ca pe un exemplu la bășcălie – habar nu am ce s-a întâmplat acolo și nu mă interesează – dar sună amuzant.
Eu și soția avem niște obiceiuri și când unul dintre noi uită, ne atragem atenția.
Nu începem discuții care ne pot pune pe poziții de dezacord când celălalt are un cuțit, o șurubelniță ascuțită, drujba sau circularul în mână – puști nu avem. Disputele pe dezacorduri, oricât de calme, logice, cerebrale, se poartă hands free. Dacă începe să spun ceva care îmi dau seama că se duce într-o direcție periculoasă și mă văd că am cuțitul în mână îi atrag atenția că nu avem astfel de discuții înarmați și la fel și ea.
Sigur, este mai mult în glumă, dar cred că ne-a ajutat să evităm accidente domestice sau ”de vânătoare” mai bine de 20 de ani de când locuim împreună.
Cel mai mult m-a amuzat botul de traduceri și articole al ăstora de la Digi:
Cât de urât vorbește de femei! Cum adică să faci vânătoarea ilegală. E cruzime, dar la adresa soțiilor.
Mult mai sigur e pescuitul