Cu mâna pe drapel

Based, cum ar zice americanii. Populiști populi-mi-ar, cum aș zice eu, sau naționalism de vopsit gardurile.
Șoc și groază pe media că a împins Simion nămolul la un proiect de lege care obligă autoritățile să sărute drapelul – nu știu dacă o să mai am voie să zic, dar zic acum – o să merg la ceremonii și-mi ridic unul din șliț – să dea legea!

Și au descris ei în proiect cu de-amănuntul ritualul care trebuie executat de toți participanții oficial, incluzând și o rugăciune, că nu se poate să ai delir mistic tipic extremist, fără incantație.

Și presa e că vai, ce ne facem. Păi, ce-am mai făcut.

Doar că nu e cazul , că n-o să treacă, e doar foc de paie, ca să aibă ăia muniție, că uite, ce trăgători, ăsta, trădători sunt în parlament. Dar dacă ar trece, ar fi amuzant.
Extremismul romulan, de orice direcție vrea să diveargă, are o valoate comună – naționalism de carton.
Problema nu e asta, totuși – problema e că merge și că oameni vor să pupe în pulă tricolorul înainte să bage o chiflă în burtă, înainte să stea drepți pentru lucrurile care chiar contează pentru ei.
E la fel ca scandalul merdenelelor, tema asta n-o să facă drapelul mai popular, patriotismul mai real, poporul mai unit, doar pe ei mai populari. GG presa pentru că le fac jocul.