Netflixu’ nu e pentru filme: Open House

Mă uit la un film pe Netflix. De nota 3. E mult spus că mă uit, am scris un articol in timp ce mă forțează consoarta să mă uit ( parcă nu ar mai fi 2 televizoare in casă ) . Dar las’ că și eu am forțat-o trei zile să se uite la ale mele.

E o chestie, gen cel mai prost fim scarry pe care l-am văzut. Mai prost decât un film porno.

In fine e un puști de 16 ani cu mă-sa in casa mătușii lor, că moare tac-său și îi lasă cam in pula goala. Iar prin casa aia mai bântuie un maniac, o chestie.

Bă, scârbos de prost, ce să mai. Nici ăla românesc care a luat mielu’ de aur la Berlin nu poate fi atât de praf.

Dar cea mai proastă fază e când are pustiul o criză și îi spune mă-sii că e nașpa viața fără tac-său, că dacă ar mai fi fost în viață… Iar mă-sa îi spune că “adevărul” e că tac-său e de vină pentru tot, că a fost iresponsabil și nu i-a păsat de ei și i-a lăsat fără nimic. În timp ce ea o arde casnică.

Dar nu-i bai, că m-am bucurat să văd cum îi rupe cremenalul degetele de la mâini și cum moare în cuțitul lu fiu-său. Așa îi trebuie. Dau cu spoilere că sigur nu mai e altcineva care să vrea să vadă mizeria asta.