Frumoasa iarna in NR Westfalia , cu temperaturi in jur de 5 grade si fara polei pe jos . Bai, dar totusi, m-am saturat de ploaie. Capata proportii bacoviene. Am apa si in maduva oaselor. Tusesc si simt o stare de astm cum ma cuprinde. Nu sunt sigur daca locuiesc intr-un nor , sau intr-un burete. E ceata intr-una. Si da , sunt sictirit ca nu pot “sa-i dau tot bordul la Mertzan”, ca n-am de gand sa mor p-aci. Gen , nu acum.
Teodoreanu zicea ca “ninge naiv… asa incepe iarna.” Ca sa nu plagiez zic ca ploua nehotarat. Nu mai incepe odata iarna, sau vara , sau ceva mai putin gri, care sa nu ma tortureze prin sufocare… De doua saptamani e la fel. Nu mai miroase a nimic in aer , desi incepe sa adie un iz de jilav peste tot.
Cerul mi se pisa in spate tacticos , neincetat. Greutatea a doua saptamani de ploaie marunta ma apasa , ma inmoaie , dar apa ..nu stiu unde se duce ca nu o vad curgand pe nicaieri. E doar umed pe jos , tot timpul . Ma invart pe fundul unei lumi in mare imuabila , in curs de sterilizare. Ca sa nu putrezesc odata cu ea miros si gust chestii. Dar degeaba. Masina gri nu se mai vede in decor. Vinul isi pierde gustul ,rosul se face gri. Cola nu mai are gust de mult.Cafeaua, inca miroase bine , dare e doar o umbra care se destrama de cum o dau pe gat. Port un pardesiu gri , am un fular in nuante de gri , pantaloni gri si pantofi negri, un fel de gri secat de luminozitate. Palaria , bate spre maroniu…amestecat cu gri. Noroc ca plec, azi plec din lumea asta gri in alta lume in care doar culorile nu-s gri.
