GDPR – Episodul 6

În timp ce citeam la Radu o știre cum că erdeeșii au fost amendați că proceseaza excesiv date cu caracter personal cu fabuloasa sumă de 7000 de lei , mă încumetai să fac un update la TV, că cică avea în el chestii legate de 4K. Știind că mai zilele trecute am văzut niște 4K-uri și nu înțelegeam niște chestii. Click bait mai tare ca ăsta de la un producător nu am văzut.

De cum am pus update-ul pe televizor mi-a cerut restart. Ceea ce am și făcut, ce mare brânză.

După care mi-a dat cu GDPRul în muie, dar nu așa oricum. Practic voia să le dau eu voie sa asculte microfonul pentru comenzi vocale. Eu nu am găsit exact unde e ăla ca să înfig șurubelnița în el, ce voie să le dau? Nu le-am dat nici până acum n-am nevoie. Bun, dar parte din acordul obligatoriu e o bucată de text care zice că să fiu eu de acord că trimit ei datele mele personale în afara UE, unde le pitrocesc ei cum vor , inclusiv în scopuri de marketing. Păi MUIE, MĂ. NU! dar nu am opțiune de nu. Am opțiune de ”Mai târziu”, unde mai târziu înseamnă că nu mai poți folosi nicio aplicație, Netflix, YouTube, whatever. Nein. Orice pornești îți pune acordul în muie, dacă dai din nou mai târziu te scoate din aplicație.

Păi băăăă, coaie! Eu când am cumpărat televizorul nu știam că să ai un televizor implică să-ți fure ăia datele tale, că mă căcam acolo în șhowroom, în fața lui, și plecam.

Mi se pare de căcat să-mi pui alegerea asta în față, care nu prea e alegere, după ce am plătit banii. Împotriva genului ăstuia de jegoșenie a și fost făcut GDPR. Gen îmi iei bani , mă și fuți și mă și bați și-mi ceri să îți dau și acordul scris, că ce pula mea.

Ia că o să facem ”noi” o reclamație, băga-le-aș pula în inimă de jegoși, ca să mă aibă la suflet.