Am zis aici că e mișto să ai o terasă atașată apartamentului de vacanță dar că e cam inutilă fără măcar o masă și două scaune. Și că mi s-a promis de vreo două ori că se va aduce una, dar nu trăgeam speranțe, așa că mi-am cumpărat singur două scaune pliabile.
Au adus, măi. Ieri am găsit o masă și două scaune verzi, din alea cele mai ieftine, de plastic. Nu mă deranjează ăsta, am apreciat faptul că au adus, iar azi mă pregăteam să merg la recepție să mulțumesc frumos. Și cum mă pregăteam eu citind o carte, aud copilul zicând că sunt niște oameni pe terasă. Gen what ?
Ma uit și două cameriste fugeau cu masa și cu scaunele. Eram un pic blocat, dar am ieșit totuși să le întreb ce dracului fac,în timp ce basculau scaunele peste gardul viu .
Nu prea mai înțeleg eu limbile slave dar mi s-a părut că ziceau că le înlocuiesc . Dar la cum fugeau cu ele nu prea îmi venea să cred . Mă ducea cu gândul la “viața la parter în București”.
Mă uit lung și nu mai vin.
Mda, nu știu cum să iau asta decât cu amuzament. Vine și soția, îi explic, să nu fiu eu singurul încurcat mental.
Păi, dacă nu putem să bem un suc pe terasă, hai la o cafea la restaurant. Hai.
Și dau sa ies.
Mda. Presupun că erau prea grele să le arunce peste tufe pe terasă, iar de intrat în apartament nu puteau pentru că :
Cu o cu totul altă optică, așa îmi dau seama ce înseamnă să ai angajați plini de zel.
Ordinele se execută nu se discută.
Tre’ să merg la recepție să mulțumesc pentru două mese, acum. Lol.
am eu o duma de le-o dau la ai mei din cand in cand: I don’t care how, just solve it. Ba, cateodata vin cu niste solutii de te si baga in ceata, nu alta.
Cred ca asa o fo si la tine, or zis aia sa dispara plasticaraia de pe terasa, ca atare or sarit alea gardul si ti-or furat chestiile. Macar partial. All hail balcanic ingenuity.
True