Rebelion cu reșapați

Mă uit la televizor .

Nu conteaza de ce. E amuzant. Și trist. Mă uit pe toate canalele. Nu mai cunosc pe nimeni. Nu, nu s-au schimbat, sunt tot aia pe care îi știți și voi, chiar dacă nu v-ați mai uitat la TV în ultimii 20 de ani , cu excepția celor care au murit.

Doar că nu îi mai recunosc după mecle, că-s fie desfigurați de vârstă, fie de medici ieftini care i-au umflat ca pe păpușile de plastic. Alea gen Chucky.

Din 3 televiziuni (Pro , A1, Kanal D), din babornițe, doar Esca încă arată decent+. Încă fac toți gluma cu salariul ei confidențial, da’ măcar de banii ăia își permite doctori pricepuți, sau poate are gene de Highlander.

Dintre boșorogi nu-mi dau seama exact, da’ l-am văzut pe Botezatu în câteva cadre și l-am recunoscut ușor.

Revelionul ăstora de la Pro e încapsulat în serialul lor deja peren și de success: Tânăr și… glumeam, Las Fierbinți.

Glume de autobază, sau de TNR, cum se spune mai nou când vrei să dai exemplu de umor trivial, da’ măcar mai bune decât revelioanele cu Vacanța Mare și cu… nu mai știu cum îi chema pe nimenii care se perindau pe acolo.

Eh, dacă ăștia sunt așa, restul de la celelalte kanale sunt pământ. E ca și cum ăștia, în ultimii zece-cin’șpe ani în care nu prea am mai avut eu treabă cu televizorul, au progresat de doi cenți, chit că îi caută poștașul acasă cu pensia.

Iar ceilalți reșapează vechile “glume” de la care te apucă diareea, aceleași personaje care nu au avut vreodată umor sau charismă, dar s-au mai și schimonosit în ciudate feluri, de zici că și-a bătut joc de ei un caricaturist cu umor francez, d-ăia de la Charlie Hebdo.

Apexul îl observă soția. După cizme. E o cântăreață care încă mai mișcă pe ecrane ( efectul creșterii vârstei de pensionare, cred )- Daniela Gyorfi (cred că i-am scris corect numele) , care arăta mai normal înainte să o desfigureze operațiile estetice. Nu asta e problema, dacă te uiți în jurul ei în platou, pare chiar integrată. Cât că apare în același timp la revelioanele de la două televizuini: A1 și Kanal D. In aceleași cizme argintii cu sclipirici, d-ălea până la o palmă sub buci, să nu se vadă varicele – că așa și-a dat seama soția, cred. Eu nu aș fi băgat în seamă. Deci, ăsta e nivelul. Nici costume nu li se mai oferă, pula scenografie și recuzită; vine fiecare cu ce are pe acasă.

Unii dintre ăștia aveau ceva scenete realizate mai puțin profesionist decât alea de căcat pe care le mai organizam noi pe la liceu; ăstea ale lor fiind remake-uri după alea clasice cu Dem Rădulescu și compania .

Eh, dacă credeați cumva, ca și mine, că Dem Rădulescu nu era vreun actor extraordinar, ci doar unul decent cu roluri relativ potrivite la fața și vocea lui cam de milog așa, ar trebui să îi vedeți pe ăștia ( nu știu cum îi cheamă ,dar i-am tot văzut pe la televizor și pe poze prin ziare ) . O-ho-ho. Așa îți dai seama că poate e greu totuși să fii un actor bun și deja apreciezi umorul comunist la o cu totul altă valoare.

Mi-era dor să mai văd un revelion tv, doar ca să mă satur de ei ca de cârnați.