29.02.2015
– Acu o saptamanaScriu asta ca vreau sa dorm in avion si nu pot. Obosit si creierit sunt. In stilul Max Payne, mai merge doar asa. Whisky si vin….
Dupa juma’ de ora.
Ati observat cat timp din zi vi-l petreceti pe pilot automat sivcat timp din zi un calculator de buzunar ar putea lua aceleasi decizii in jurul vostru?
Nu bah, nu vorbesc deciziile alea pe care le iei la lucru dupa juma de ora de gândit si razgandit si care sunt, in mare, 2, 3 pe zi?
Vorbesc de celelalte pentru care ai o rutina acolo în capul tau, pentru care te bazezi pe un răspuns din alta parte si faci doar un management simplu maimutaresc. Ca asta înseamnă eficienta. Ai incercat sa iei decizi constiente toată ziua? Pai, pe lângă faptul că la prânz te ia somnul, nu apuci sa faci nici doua pule toata ziua.
Chiar acum când scriu asta, la 75% din cuvinte sărăcia asta de Z3, imi sugerează ce vreau sa zic corect după doua, trei litere din fiecare cuvânt, gen oau. Chiar daca incep cu Q in loc de A, sau viceversa. Pentru restul de 25% scriu ce vrea telefonul, ca imi ia prea mult timp sa modific si oricum înțelegeți voi.
Știți ce înseamnă ăsta, nu?
Dacă nu, întrebați telefonul. Ca devenim zi de zi mai prosti, mai ignoranți la stimuli sibla detalii.Altcineva se ocupa de detalii. Suntem prea importanți. Nu mai facem micromanagement ( p-asta nu a știut sa-l scrie, ha!). Nu ne mai ocupăm de detalii si nici nu ne mai pasa in detaliu de viata noastra. E important numai on the long run. Stiti voi intrebarea aia: Unde va vedeti peste cinci ani?
In pizda ma-tii, daca e tânără. Știu, și voi aveți un răspuns pregătit si e mai decent ca al meu.
L-ati observat pe “sibla “, de mai sus? Si eu. Nu stiu ce înseamnă si ma doare in MS-DOS. Asa sugereaza telefonu’, asa pun , ca intelegeti fraza si cu el acolo.
Viata iti ofera destule indicii cat sa poti face mai mult decat cacatul praf. Dar cui îi mai pasa. Dezvoltam rutine.
Sunteti atat de lenesi , incat nici nu scrieti vreodata adresa asta de mana sa vedeti daca am mai scris ceva. Dati click din facebook , cand apare, dac-apare. Sau pe vreun link din numele pe unde mai comentez. Asa merge, asa lucram…sau…
Poveste – Partea 1
De dimineață mi s-a anulat zborul din Dusseldorf. Am văzut când sa fac check-in. Era afisat un numar pe ecran. Am sunat la el.Mi-a raspuns o romanca ce-mi oferea ceva variante standard. Gen:
Zboara mâine
Du-te acum la aeroport, chit ca era 8:30 AM.
Ia trenu pana la Frankfurt.
Mergi cu mașina pana la Frankfurt.
Zau ca daca nu imi dadeam seama ca e o vita incaltata care imi propune variante default in ordinea inversa a utilității si daca nu imi dadeam seama ca nu stiu sa merg cu trenul, alegeam una iute.
Dar cumva m-am pprins si am iesit din automatism. Asa ca i-am zis:
-Ho , Frana. How about , sa zbor din Hannover?
Si gata i-am rupt filmu’. Am stat juma de ora la telefon pana a confirmat ca da se poate si mi-a dat ora rezonabila.
Poveste – Partea 2.
Pe pilot automat plec de la munca cu trei ore inainte de boarding time si bag adresa din Hannover pe GPS-ul garmin separat. Nu , nu caut POI , airports s.a.m.d. Bag , cu Strada , numar , oras, zip adresa alora de la Europcar unde trebuia sa returnez masina (in aeroport). Din ce discutasem cu francejii GPS-ul “te duce la fix”. La fix, numai ca s-a gandit sa o taie prin sate e super. Super era , ca priveliste si ca nu era aglomerat , dar si drumuri de 5 metri latime , unde trebuia sa ies de pe strada cand ma intalneam cu un tir din sens invers . Si ningea. Pe pilot automat – mergeam cu 70-100, in functie de limita. Observam eu ca mai fugea spatele din cand in cand, ca mai trebuia sa compensez, dar… pilot automat . La un momentdat eram singur pe un drum de o banda ” prin capu’ porumbilor ” si ma trezesc ca mergeam cu vreo 120 km/h si ca scapa, ba o roata , ba alta cand pe-o margine cand pe alta . Nu mi se parea nimic in neregula , conduceam chiar confortabil . Retin doar figura crispata unui biciclist venind din sens invers . Credeam ca se pregateste sa se cace pe el , sau ceva. Dupa ce m-am uitat in bord am incetinit la 70, conform cu limita. M-am trezit la realitate pentru vreo 10 secunde cand a trebuit sa depasesc o masina agricola si a trebuit sa ies cu ambele roti de pe asfalt. N-am avut nicio problema morala sa fac asta la 50-70 la ora , doar ca masina m-a zguduit un pic si s-a umplut geamul de la hayon ( si presupun si usile ( dar nu le-am vazut) de namol cu zapada. Si-am zis: Ok! Atentie , baiatu’ atentie…
Dar m-am pierdut in gandurile mele pana am ajuns pe autostrada. Autostrada pe care am observat ca aia inspre Hanovra conduc infinit mai prost decat inspre duseldorf. In primul rand ca merg toti cu 130-140 , fie ca e viteza limitata la atat , fie ca nu. Si e limitata pe mai multe portiuni. Dar pe alea pe care nu era si eu veneam “lansat” cu 180 blana pe ninsoare ( adica pe pilot automat – chiar pusesem cruise speed 180 😀 ) ei n-aveau nicio problema in a iesi de pe banda a doua pe a treia cu 130 km/h cand mai aveam ceva gen 20 de metri de ei. Diferenta de viteza intre 180 si 130 e cam de 13m/s, deci plm… Ba si nu schitau decat un semnal , unii nici p-ala. Aveam impresia ca am ajuns in Romania si m-au scos din starea de pilot automat. Dupa care am lasat-o mai moale si am intrat iarasi in gandurile mele. Cum s-a golit un sector de autostrada ( cred ca i-am depasit pe toti cum m-am trezit mergand pe banda a doua cu 150. La care unu de pe banda 1 caruia ii franeaza un tir inainte , sau ceva , franeaza! si iese scurt pe banda a doua in fata mea. Absolut reflexiv , fara macar sa gandesc am tras si eu de volan si m-am mutat pe banda trei. Cred ca m-am uitat in oglinda , ca asa ma surprind facand mereu ( de ceva vreme) dar nu imi amintesc asta exact. Imi amintesc insa ca masina se balansa de la virajul prea scurt si ca am virat invers. A compensat, a derapat , pana s-a stabilizat . Am incetinit si m-am asezat cuminte pe banda doi. N-am injurat , nu nimic. Ma gandeam daca universul e discret sau continuu. Il observ pe unu in stanga mea ( pe banda trei ) mergand cu aceeasi viteza . Ma uit spre el sa vad daca vrea sa se bage pe banda sau ceva. Imi dau seama ca e ala care mi-a iesit in fata . Da-l in ma-sa , nu-i zic nimic . Il vad cu coada ochiului ca isi scoate sapca, o pune pe piept si inclina din cap. Ii fac semn de “thumbs up!” si ma gandesc la ale mele. Dupa care imi dau seama ca omul asta nu e pe pilot automat , in timp ce eu sunt , asa ca , a cui e vina pana la urma?!
Poveste -Partea 3.
Ajung mai bine decat in timp rezonabil la Hanovra .E 6 fara douazeci dar e inserat bine. Noapte, gen. GPSul imi zice ca mai am 5 minute si am scurtat 15 minute din estimarea de la plecare . Asta ca a fost aglomerat pe o portiune. Sunt ultimele directiuni. Ar trebui sa fiu mai atent , sa ma uit dupa o statie de benzina , dar Greg mi-a zis ca e pe-aproape de Europcar si c-o s-o observ sigur asa ca dupa GPS … Aha , uite “Flughafen Strasse” ( Strada Aeroportului_ si are si symbol cu aeroport pe indicator. Si eu de ce nu merg acolo? Pai ca, GPS-ul zice altceva. Ascultator ca un zombalau fac strada cu strada , la un moment dat intorc 180. si in jumatea unei strazi dintr-o zona random din oras zice ca am ajuns.
– Sa moara ma-ta!
Cacat, nici n-am unde sa opresc asa ca conduc aiurea. Acum nu mai sunt pe pilot automat numa ca habar n-am incotro ma indrept si nici n-am unde sa opresc . Vad un peco , asa ca bag la pompa ca oricum trebuie sa alimentez. Ma uit eu asa pe strada , imi cam dau seama , vag , unde trebuie sa merg , dar orientarea mea in spatiu… Pun din nou GPS-ul , de data asta cu POI Airports. Tot am suficient timp . Imi zice sa merg inainte pe o strada si apoi sa fac 180. Am unde. Dau sa intorc pe sensul opus la un semafor unde poti face asta , iar masina se intoarce mai mult de 180 si derapeaza ca la nebuni. O asez inapoi . e alt semafor rosu. Opresc, incet ,ca-mi dau seama ca e polei. Aham , d-aia mergeau toti pe autostrada cu 130… Unu din fata mea iese din masina si striga ca disperatul la mine , redau fonetic : “Liiiiiiht!, Liiiiiiiih!”. Nu inteleg ce zice, dar arata jos la masina mea. L-oi fi deranjat cu derapajul? Imi arata ca e polei sa nu mai bruschez ca un maniac? Oare, am pana? Ma uit , nu pare. Ala tot striga.
Zambesc , ca si cum am inteles si-i zic : “Alles gut! Danke schon!”. Atata stiu. Trebuie sa-nvat in mortii ei limba asta , ca doar nu-i chineza. Pleaca de la semafor. Plec si eu . El face dreapta, eu ies din oras.
Se face intuneric , foarte intuneric . Bah , bezna! D-abia mai vad la 5 metri. Lich..licht! Sa-mi bag pula! Aprind becurile . Futu-ti mortii ma-tii de Ford C-Max care n-ai mod auto pentru lumini! Sa-i port eu de grija!
Ajung in aeroport. Saracia de GPS zice sa merg la sosiri dar eu stiu ca mai mereu masinile se returneaza la plecari, asa ca decid , rebel sa nu-l mai ascult. Ma simt asa de sigur pe mine. Apar si semne pe sosea. Dreapta Abfahrt, inainte Abflug si Return Car Rentals. Inainte birjar. Mai e inca un semn dar merg preaaa repede si nu il inteleg. Ma uit mai atent sa vad unde-s parcarile . In stanga unde se face o bifurcatie , nu vad nimic . Asa ca inainte. Pe semnul ala inca scria “Return Car rentals” deci e bine. Ajung la biroul Europcar si la plecari dar nici urma de car rentals. Nici semne. Uai! Te futi. Imi vine sa bat GPS-ul ca nu ma baga in usa alora de la parcare , cum face la Dusseldorf cand scriu Kiesheker Weg 256. .
No , Mai dau o tura Ajung intr-un loc unde pot sa intorc si intorc! De ramane fum in urma mea. Imi dau seama ca merg prea repede si am sa ma invart ca un electon in…ca un coeficient in caldare. 40 la ora… Lumea face semn din lumini, eu ma uit din nou la semne: Abfart / Abflug + Car Rental. Inainte. aha semnu’ ala , din nou. Abflug – Inainte. Return Car Rental , la stanga. Unde cacat ca nu e nimic! Ma uit mai departe , la parcarile cu 7 etaje , e un afis cu SIXT, inalt de MINIM 5 etaje si lung de 30 de metri. Sa-mi fut una!
Bah , pula mea, viata iti ofera destule indicii da’ daca traiesti cu capul in cur , te cam invarti in loc.
Poveste- Partea 4.
La imbarcare in fata mea e o tuta ( arata cam bine gagica) care tot repeta mecani punerea biletului pe scaner si scanerul ii trage la muie,
Se uita la doamnele de la imbarcari si da din umeri , una care pare gravida , ca e prea slaba sa aiba burta de bere se apropie si o intreaba ceva in germana. Tuta raspunde intr-o engleza impecabila;
” I am sorry , the scanner doesn’t read my boarding card!”
Asistenta ( Ofitereasa ar suna mai pompos) de imbarcari se uita pe boarding card si zice:
“Well, this is the flight to Frankfurt, your boarding card is from Frankfurt to Dortmund “. Is your final destination Dortmund?
“Yes!”
La punctul asta voiam sa tip la ea :”Scoate-ti capul din cur , miroase urat!”…Dar cine vorbea. Asistenta nu se abtine si o intreaba.
“But why are you going to Dortmund by flying via Frankfurt. It will take you at least 5 hours , all in all.”
“Because there’s no direct flight from Hanover”
Voiam sa ma dau cocos si sa ii spun , “femeie , daca-ti trag un sut in cur nici nu reusesti sa te opresti pana la Dortmund.” Stewardesa ii spune ca face 1 ora si jumate cu trenul in conexiune directa , sau cu masina.
Ea continua cu ” but there’s no direct flight….” , in timp ce-si cauta celalalt boarding pass. Asistenta ii cere buletinul s-o imbarce asa. Se cauta in buzunar , scoate pasaportul. In care era infipt un boarding pass. Ala inspre Frankfurt. Zambind , ca o floare, il pune pe scaner si se duce. In timp ce eu stau cu gura cascata si lumea ma impinge de la spate. Parc-ar fi eu.
Post Scriptum. ( Scris acu’.) De saptamana trecuta ma uit pe drum , ii trag la muie GPS-ului si ma uit decat cand ajung prin satuce si nu mai sunt sigur. Asa am ajuns sa fac timp mai bun cu jumatate de ora- 40 de minute decat estimat. Am impresia ca e o conspiratie a GPS-urilor si ca tot ce incearca sa faca e sa descongestioneze traficul pe anumite rute , trimitandu-te pe ocolitoare , chiar daca , ca timp nu iesi mai bine asa. Bine inteles ca daca ar fi toti treji cand conduc si n-ar lua-o pe ocolitoare , traficul s-ar bloca de tot si n-as mai ajunge vreodata la aeroport . Dar premiza e simpla: Astia cu GPS oricum nu stiu unde merg , asa ca ce conteaza daca ii ducem la aeroport prin lanul de porumbi , prin centrul oraselor…
Am uitat sa dau publish.